Doamna M. a venit la cabinet și a stat cu privirea în podea mai mult de 10 minute. Stătea precum o statuie; numai ochii i se mișcau fin, clipind ușor. În ciuda liniștii exterioare, era atât de mult zgomot în mintea ei, încât gândurile o răneau și uneori lacrimi îi curgeau pe obraji. Îi era inconfortabil că este văzută că plânge, a încercat de câteva ori să se justifice, apoi a respirat adânc câteva minute, după care a încercat să se adune, zâmbind politicos.
C. era un bărbat puternic care a venit la o ședință de consiliere acum mulți ani și nu a vrut să se așeze atunci când, politicos, i s-a oferit un loc pe canapea. Se plimba agitat prin încăpere. Stăteam la birou, privindu-l cu blândețe și observându-l. De cum a intrat pe ușă, a rostit repetat și apăsat că nu este nebun, întrebând, retoric, de ce îl judec, așa cum face toată lumea? Era un bărbat puternic, iar simplul fapt că era acolo îl făcea să se simtă precum un leu în cușcă. Timp de mai multe minute, nu s-a putut opri din repetat aceleași fraze, plimbându-se agitat dintr-un colț în altul.
Și M., și C. treceau prin aceeași criză, cea de 40 de ani, marea schimbare a perspectivei asupra vieții. Și amândoi voiau să discute cu mine ședință ce îi frământa, despre ce îi neliniștea în ultima perioadă, despre îngrijorările lor. Dar modul în care fiecare dintre ei se exprima, modul în care fiecare experimenta această criză de sens era complet diferit. Ceea ce ne face să reacționăm diferit, dar și să experimentăm cu o gravitate diferită anumite lucruri în interiorul nostru, modului în care reacționăm în legătură cu experiențele interioare și exterioare este profund determinat de o structură fixă a psihicului nostru pe care o numim astăzi temperament.
Putem înțelege temperamentul dacă avem în fața noastră imaginea unui cavaler. Fiecare cavaler are propria armură care nu permitea ca pielea lui să fie vizibilă și vulnerabilă în fața potențialilor inamici. Această armură face ca persoana să se arate în moduri diferite celorlalți, deoarece ceilalți pot vedea doar scutul de metal, pot auzi o voce în spatele măștii și pot vedea un comportament, dar nu și ochii ce plâng sau râd. Armurile sunt diferite, pentru că au mobilități diferite și sunt percepute diferit de privitorul din exterior. La fel stau lucrurile și în privința temperamentului nostru, scutului sau armurii sinelui, care cenzurează, apără și modelează felul în care interacționăm cu cei din jur. Și așa cum acest scut de metal ne înconjoară, cea mai mare parte din mobilitatea noastră și din felul în care reacționăm este determinată de natura și de textura armurii noastre.
Fiecare dintre noi trăim în interiorul armurii temperamentului nostru pe toată durata vieții, personalitatea noastră crescând în interiorul scuturilor ereditare ale temperamentului moștenit de la înaintașii noștri.
Mulți psihiatri și psihologi ai ultimului secol au afirmat faptul că temperamentul nu poate fi schimbat niciodată, fiind o moștenire genetică. Acesta ar putea fi doar moderat prin intermediul dezvoltării personalității. Și acest lucru este adevărat pentru cei mai mulți dintre noi, pentru că majoritatea oamenilor rămân prizonierii temperamentului lor pentru întreaga viațâ. Excepția este doar cazul în care un om poate modifica metabolismul lui prin schimbări radicale ale stilului de viață, impulsionat de o dezvoltare personală profundă.
În timpul unui proces de autocunoaștere profundă învățăm să înțelegem caracteristicile și limitele impuse de temperamentul nostru, pentru ca ulterior, prin tehnici specifice de dezvoltare personală să putem dezvolta personalitatea noastră pentru a putea controla temperamentul, modificându-l pe acesta tot mai mult, până la nivelul glandelor și hormonilor care îl generează.
Există doar patru temperamente, care sunt dependente în mare măsură de activitatea fizică a glandelor și a organelor noastre, astfel încât doar o transformare semnificativă, ce creează schimbări în fluidele corpului, în metabolism și în fiziologie, poate determina și o modificare de temperament. Este o realitate cunoscută faptul că temperamentul nostru este prima și uneori cea mai mare fiară ce trebuie îmblânzită pentru a putea evolua ca personalitate.
Temperamentul nu aparține vieții interioare a omului și nu reprezintă identitatea noastră. Acesta este un complex de tendințe instinctuale, de obișnuințe și de reacții moștenite de la strămoși, prin care ne conectăm lumea interioară la realitatea exterioară.
Pentru o mai ușoară înțelegere a temperamentului, concepțiile medievale asociau cele patru temperamente cu cele patru elemente: pământul cu temperamentul melancolic, apa cu cel flegmatic, aer cu cel sangvinic și focul cu temperamentul coleric.
În structurile psihice superioare, din punct de vedere ierarhic, temperamentul este moștenirea ereditară a înaintașilor noștri. Temperamentul primește o structură nouă, adaptativă și modelatoare, numită personalitate; personalitatea este compusă din mecanismele de adaptare la condițiile psihice și fizice exterioare. Iar atunci când personalitatea adaptativă evoluează la stadiile cele mai demne și nobile ale umanității putem vorbi de nașterea unei structuri noi, care devine modelatoare pentru personalitate, structură denumită de regulâ individualitate, stăpânul interior sau eul omului; individualitatea este un construct bazat pe principii și valori morale care țin cont de timp, moralitatea și valorile stricte fiind atributele oamenilor cei mai evoluați din toate timpurile. Astfel cu cât un om evoluează mai mult, structurile sale psihice superioare (eul sau sinele lui) modelează personalitatea reactivă și adaptativă, care la rândul ei modelează și cenzurează pornirile de moment generate de temperamentul moștenit, pe de o parte, și de impulsurile subconștiente sau inconștiente, pe de altă parte.
Articol realizat de Prof. Dr. Sebastian Stănculescu
Toate materialele sunt proprietatea noastră exclusivă, fiind protejate de legile dreptului de autor, confidențialitate și protecția datelor Legea nr. 8/1996 (republicată); Directiva CE 24/2006 și Legea nr. 363/2018.
Înțelegerea proceselor nutriției este importantă pentru a construi o viață interioară și exterioară armonioase. Pentru că astăzi întâlnim o mulțime de informații contrare, multe experimentale sau insuficient documentate este un pas important al dezvoltării personale să învățăm să avem grijă de corpul noatru. Vă invit la o formare dedicată nutriției și unui stil alimentar conștient, responsabil și echilibrat.
Întâlnirile au loc la sfârșit de săptămână, sâmbătă, între orele 10:00 și 17:00, prin aplicația Zoom.
Moartea reprezintă pentru foarte mulți oameni un fel de ființă infernală, care stârnește multe frici și neliniști. Damnată sau respectată cu teamă, demonizată sau ocolită prin magie, moartea constituie în adevăr un ajutor în munca de dezvoltare personală și spirituală a omului. Vă invit astfel la un atelier dedicat acestei teme fundamentale din viața noastră, pentru a ne întâlni cu umbrele personale, spre a dezvolta semințe noi de sens, profunzime și responsabilitate pentru sarcinile noastre de destin.
Fiecare om are propriul lui drum, propria poveste de viață, propria legendă personală care se cere descifrată, înțeleasă și construită spre viitor. La acest program vom descoperi povestea de viața personală și a celor dragi nouă pentru a înțelege mai bine propria biografie, la un nivel mai profund.
Întâlnirile au loc la sfârșit de săptămână, aproximativ din trei în trei luni. Training-ul se desfășoară sâmbăta și duminica, cu programul între orele 10:00 și 17:00/10:00 si 13:00.
În cazul în care nu puteți participa la unul dintre modulele formării, există posibilitatea de a recupera modulul pierdut prin programarea a doua sesiuni individuale de 50 minute în cadrul cărora veți parcurge temele fundamentale ale cursului respectiv cu domnul profesor Stănculescu, pentru a nu rămâne în urmă față de colegii dvs. de grupă.
Educația și autoeducația reprezintă componentele cele mai importante ale dezvoltării personale și spirituale. De multe ori ne întrebăm ce să citim, de unde să ne informăm, care sunt sursele autentice și valide ale culturii trecutului, prezentului și viitorului, iar acest program ne oferă tocmai elementele fundamentale ale unei gândiri sănătoase, echilibrate și complexe. Școala pentru dezvoltare reprezintă o formare generală cu frecvență săptămânală, dedicată persoanelor preocupate de psihologie, cultură, artă, dezvoltare personală și spirituală. Focusată pe formarea unei gândiri sănătoase, a unei atitudini echilibrate în fața provocărilor cotidiene și a unei înțelegeri profunde a omului și a vieții, Școala pentru dezvoltare vine în întâmpinarea nevoii de dezvoltare continuă și căutării sensurilor.
– Meditațiile ca tehnici ale dezvoltării personale;
– Culturi inițiatice arhaice în Carpați și tehnicile lor de dezvoltare personală;
De-a lungul anilor, prin zeci de mii de povești de viață care mi-au fost împărtășite cu bucurie, duioșie sau lacrimi, am auzit foarte des întrebarea “De ce nu se schimbă oamenii?”. Și, de cele mai multe ori, întrebarea era expresia unei dezamăgiri, a unei frustrări sau a unei dureri. Indiferent de contextul în care te afli, dacă nu ai observat că oamenii se schimbă foarte greu, acest articol nu va avea sens pentru tine. El este destinat celor care știu că schimbarea și dezvoltarea sunt dificile și vor să înțeleagă piedicile care stau în calea lor
Prima piedică în calea dezvoltării este mediul familial și cultural de care aparții, cu alte cuvinte “păcatele strămoșilor” și neputințele mediului în care te-ai dezvoltat. Cei mai mulți oameni au tendința de a repeta greșelile părinților de-a lungul generațiior, astfel că primul pas pentru o dezvoltare personală adevărată trebuie să fie identificarea limitelor și tiparelor preluate din acest mediu. Aceste “moșteniri” se schimbă în ani, printr-o muncă susținută și un efort mare de a nu cădea pradă obișnuințelor preluate din mediul de proveniență.
A patra piedică în calea dezvoltării este reprezentată de lipsa de logică și de coerență între ideile vehiculate și comportament. În domeniul dezvoltării personale avem o majoritate de oameni care dezbat despre egalitate, dar îi judecă pe cei care consumă carne, țin discursuri despre iubire, însă sunt singuri și nu au o viață de familie așezată, oameni care vorbesc despre dreptate și adevăr, dar nu ascultă adevărul personal al soacrei lor și nu dau dreptate celor care le observă inconsecvențele. Un bun creștin dă un covrig unui bătrân, dar se simte liber să fure ore suplimentare de la job. Un ecologist apără prin petiții pădurile din Africa, dar nu a plantat un singur copac în viața lui reală, în țara lui. Exemplele de inconsecvențe pot continua fără sfârșit. Lipsa de coerență este piedica finală și probabil cea mai relevantă în calea schimbării.
Am întâlnit în profesia mea o serie amplă de prejudecăți și copilăreli relaționale care îi fac pe mulți oameni nefericiți în locul de unde ar trebui să vină împlinirea și bucuria cea mai profundă, viața personală. Trăim într-o lume infuzată de cele mai curioase idei confuze despre cuplu și familie, dar a devenit modern să preluăm din media sau best-seller-uri idei care mai de care mai psihologiste. La cabinet aud deseori oameni care vorbesc despre relații karmice, despre dezvoltarea personală în cuplu, despre psihosexologie în familie sau
Dacă te cuplezi, te despărți sau rămâi împreună, dacă este persoana potrivită pentru tine, dacă are sens să încerci sau e mai bine să te retragi sunt moduri greșite de a privi relațiile de cuplu și familia. Răspunsul la acestea stă în stilul de viață pe care vrei să îl construiești și mai ales în modul în care vrei să valorifici timpul și experiențele acumulate peste ani. Și da, relațiile nu merg de la sine pentru că nu sunt un dar al celor norocoși. Cuplul se construiește permanent, fiind departe de a fi un dar al unui răsfățat; cuplul echilibrat este răsplata celui care a muncit, celui care s-a străduit și a luptat pentru timp și pentru înpreună. 
Zilele trecute, o mămică m-a întrebat care este motivul pentru care, la imediat trei decenii de la revoluție, părinții tot nu știu ce este mai bine pentru educația copiilor lor, deși orice librărie și Facebook-ul sunt pline de titluri cu îndemnuri parentale – care mai de care mai interesante și mai picante. Am decis să schițez câteva principii generale, de bun simț, pe care consider că fiecare părinte responsabil ar trebui să le cunoască înainte de a se avânta spre adoptarea unora sau altor teorii asupra educației.
Copilul are nevoie de libertate pe parcursul dezvoltării sale, însă libertatea este diferită în funcție de stadiile de vârstă în care se află.
Din cadrul familiilor cu un statut mediu și submediu s-au stins tot mai mult, odată cu industrializarea și urbanizarea masivă, principiul valorii personale și al demnității individuale. În educația elitelor, cât și în educația oamenilor simpli de odinioară, trăia conștiența demnității fiecărui om, cu un puternic impact comportamental, astfel că tinerii erau îndreptați spre anumite valori semnificative care ajungeau să contureze viitorul fiecăruia.
