Arhetipuri – despre interior și exterior
De când ieșim din pântecele matern, ca bebeluși, simțurile noastre percep necontenit stimuli și informații care vin spre noi din lumea exterioară. Sunete, mirosuri, gusturi, impresii cromatice sau tactile formează un univers complet nou, care se revelează bebelușului cu o rapiditate mare. Aceste impresii ale simțurilor sunt numite percepții. Pas cu pas, ele sunt copiate, interiorizate, personalizate în sufletul nostru, devenind o lume proprie de amintiri, ca experiențe ale simțurilor.
Copierea impresiilor primite de la lume este numită de regulă reprezentare, adică procesul de a prelua în amintire impresii, pe care le putem readuce în prezent, când este necesar. Bebelușul adună multe reprezentări care devin amintirile lui, pe care le poate recunoaște pentru că le-a copiat în interiorul lui și i-au devenit astfel familiare. Atunci când a putut da câte un nume fiecărei reprezentări, copilul le-a putut grupa în interiorul său în categorii numite noțiuni. Noțiunile sunt grupuri de reprezentări pe care le-a păstrat în lumea lui interioară, grupate în jurul unor centre comune.
Spre exemplu, un bebeluș are o reprezentare gustativă a unei arome dulce-acrișoară, pe care o reține din primele luni de viață. În timp, are și o reprezentare vizuală a unui obiect rotund, lucios, roșu, cu pete galbene. Când aude adulții din jur rostind cuvântul „măr”, o reprezentare auditivă, asociată obiectului roșu cu pete galbene, copilul recunoaște obiectul și constituie în mintea lui noțiunea inițială de „măr”. Noțiunea „măr” va fi însă extinsă treptat și cu reprezentarea gustativă dulce-acrișoară aferentă. În ani, copilul va extinde noțiunea cu noi reprezentări, constatând că nu toate merele sunt roșu cu galben, iar unele mere pot fi și verzi, mai mari sau mai mici decât reprezentările sale inițiale. Noi reprezentări gustative vor lărgi noțiunea „măr”, oferindu-i noi valențe.
În acest fel se formează toate noțiunile noastre, pas cu pas, din prima copilărie, urmând ca bagajul individual de noțiuni să fie extins și variat pe parcursul întregii noastre existențe. Ceea ce se întâmplă la fiecare om în parte.
Din multitudinea de noțiuni pe care le avem, ne construim treptat lumea noastră interioară, care reprezintă o copie personalizată a unor elemente preluate din experiențele noastre de zi cu zi. Personalizarea acestor elemente are în schimb de-a face cu un nou proces amplu, care uneori se depărtează de natura reprezentărilor obiective. Spre exemplu, un om care nu a văzut decât mere roșii sau galbene, poate obiecta că un fruct verde apărut în grupul său de prieteni este tot un măr. Dacă el dorește să își extindă și adapteze propria noțiune „măr” cu un element nou, atunci lucrurile vor merge bine. Dacă însă el va insista că fructul verde nu poate fi un măr deoarece pentru el nu există decât mere roșii sau galbene, am putea spune că el nu acceptă realitatea obiectivă sau că nu vrea să facă un „update” vechii lui noțiuni de „măr”. Acest exemplu ne arată că dacă obiectul exterior este obiectiv în sine, mărul este măr indiferent dacă noi vrem să acceptăm că este măr sau nu, noțiunea individuală de măr, cu reprezentările aferente pe care le are un anumit individ despre merele pe care le-a văzut până atunci, au un caracter subiectiv, deci personal.
Percepție auditivă a sunetelor /m/,/ă/,/r/ –
Percepție vizuală a unui obiect roșu cu galben
Reprezentare auditivă – Reprezentare vizuală Noțiunea „măr” (fruct)
Între lumea exterioară și ceea ce copiem și personalizăm noi din lumea exterioară, transformând-o în lume interioară, pot fi mereu diferențe. Când diferențele sunt foarte mari, ne apropiem de domeniul patologiei vieții psihice, când diferențele dintre realitatea obiectivă și cea subiectivă sunt mici, vorbim despre interpretare și experiență diferită. Deseori cele mai mari neînțelegeri dintre oameni au pornit din diferențele între realitatea concretă și modul în care ea a fost interpretată diferit de oameni diferiți, în lumea lor interioară. Și cred că fiecare dintre noi a pățit cel puțin o dată în viață să i se spună un lucru și să înțeleagă un altul, oferind o interpretare eronată unui mesaj.
Interiorul și exteriorul sunt două domenii la fel de distincte precum susul și josul, la care ne-am referit în capitolul anterior. Însă, la fel ca acestea, exteriorul aparține interiorului și interiorul exteriorului, cele două completându-se întotdeauna. Căci concepțiile mele de viață sunt bazate pe experiența mea concretă provin din lumea exterioară, la fel cum lumea interioară are nevoie de un contact permanent cu lumea exterioară pentru a se păstra în realitate, în experiență. Un om care călătorește adună din drumeția lui experiențe pe care le poate prelucra în interiorul lui, gândindu-se poate la viața altor oameni, diferiți de el. Astfel poate fi recunoscător pentru viața frumoasă pe care o are. Experiențele senzoriale exterioare percepute în drumeție se transformă în reflectare asupra vieții în lumea interioară. Însă, în același mod, un om care călătorește cu trenul, dar este căzut pe gânduri adânci, frământând idei și concepții, amintiri și interpretări ale lor în lumea sa interioară poate uita să coboare la stația potrivită, fiind răpit realității exterioare. În același mod cum un om preocupat doar de experiențele sale exterioare nu va avea timp să le prelucreze pentru a le păstra ca înțelepciune pentru viitor, un depresiv preocupat doar de lumea sa interioară va neglija faptul că are doi copii de crescut. Lumea exterioară și lumea interioară își apațin și au nevoie una de alta pentru a păstra echilibrul nostru interior.
Când observatori ai lumii interioare au încercat să înțeleagă natura lumii lăuntrice a omului, au căutat reguli generale, direcții și tendințe repetitive, care pot fi de ajutor. Astfel, au apărut în teoriile medicale ale vremii concepții despre arhetipuri generale care descriu lumea interioară a omului.
În lumea greco-latină, lumea interioară a fost descrisă pe baza unor tendințe generale care se supuneau numărului șapte sau doisprezece. Astfel, filosofii greci au găsit tipologii umane clasice, care puteau fi regăsite ușor în comportamentul oamenilor, în combinații diferite. Acest instrument a fost un mare ajutor în gestionarea relațiilor sociale în antichitate, prin identificarea potențialului și dificultăților pe care le are fiecare tipologie în sine. Zeii Olimpieni sunt variata populară a acestor tipologii menite să descrie tendințele generale ale lumii interioare individuale de a personaliza, transforma sau chiar denatura lumea exterioară. Ulterior, astrologia medievală și modernă au preluat aceste idei pentru a le adapta cerințelor unui public nou, dornic de spectaculos.
Interiorul și exteriorul sunt două părți ale aceluiași întreg. Într-un anumit sens, omul este chemat să preia lumea exterioară în el pentru a se clădi pe sine, dar este totodată forțat să alinieze lumea lui interioară nou creată lumii exterioare, pentru a se adapta vieții și a supraviețui.
Articol de Prof. Dr. Sebastian Stănculescu
Toate materialele sunt proprietatea noastră exclusivă, fiind protejate de legile dreptului de autor, confidențialitate și protecția datelor Legea nr. 8/1996 (republicată); Directiva CE 24/2006 și Legea nr. 363/2018.