Gestionarea atacurilor de panică

Atacurile de panică au devenit celebre, deși puțini oameni înțeleg ce înseamnă de fapt un atac de panică. Panica reprezintă o stare de anxietate crescută, pe care o gestionăm cu dificultate, întrucât ea depășește pragul normal de rezistență la frică. Starea de panică paralizează mai multe funcții psihice, atacând funcțiile organismului printr-o somatizare mai ușoară sau mai profundă.

Prin ce se caracterizează, de fapt, un atac de panică? Printr-o stare de frică, de anxietate crescută, care devine efervescentă și crește în intensitate din ce în ce mai mult pe măsură ce victima „atacului” se sperie de propriile gânduri și reacții fiziologice.

În general, anxietatea modifică fluxul sanguin, tensiunea, afectând și ritmul respirator. Pe măsură ce un om a cărui anxietate depășește limita pe care o poate controla simte că îi crește tensiunea, că respiră mai greu sau că îl înțeapă inima, și se sperie tot mai tare de modificarea funcțiilor sale fiziologice. Cu cât se sperie mai mult, cu atât tensiunea lui se va modifica, respirația va fi mai dificilă și datorită pulsului oscilant, presiunea sau înțepăturile resimțite în zona toracelui pot crește în intensitate. Atacul de panică propriu-zis este declanșat de momentul în care starea inițială de anxietate necontrolată este dublată de anxietatea produsă de modificările respiratorii sau de ritm cardiac. Atunci avem de gestionat două stări anxioase care se amplifică una pe cealaltă. Putem vorbi astfel despre o “anxietate primă”, inițială, și despre o “anxietate secundă”, ale cărei origini se află cel mai des în tendințele spre ipohondrie.

Ce determină “anxietatea primă”? O serie amplă de factori personali pot stimula apariția acestei stări inițiale de frică. Teama de a nu fi suficient de bun, de a nu putea răspunde satisfăcător așteptărilor sau solicitărilor celor din jurul nostru, de a nu putea respecta termenele de finalizare ale unor sarcini asumate, teama de a fi respins sau abandonat pot declanșa această stare de început.

Cum oprim această anxietate inițială pentru a nu deregla funcțiile vitale ale organismului? Oprim derularea acestui proces specific atacurilor de panică atunci când eul nostru poate oferi un răspuns satisfăcător întrebărilor sau neliniștilor care se nasc în mintea noastră la contact cu situațiile exterioare sau interioare întâlnite. Spre exemplu, atunci când sunt pus în fața unor așteptări foarte mari, coborârea nivelului acestora este adaptarea care mă poate liniști. Sau, dacă sursa neliniștii se află în frica de supraviețuire, respectiv de a nu ne putea asigura financiar stilul de viață, avem nevoie să mergem până la capăt cu gândurile cauzatoare de anxietate pentru a găsi soluții concrete la problema noastră concretă, cum ar fi diminuarea drastică a cheltuielor in anumite perioade, stabilirea unui ritm individual de a ne face un minim fond de economii sau pregătirea precaută pentru o altă profesie sau loc de muncă în viitor. Când nu reușesc să îmi ofer un răspuns-soluție care să diminueze stresul și anxietatea inițială, apar dereglarea funcțiilor cardio-respiratorii sau a celor digestive în cazul gastritei somatice, în termen de câteva secunde sau minute de la momentul în care sistemul meu cognitiv nu poate gestiona gândurile care îmi cresc anxietatea.

Ce determină “anxietatea secundă”? Așa cum am menționat anterior, al doilea tip de anxietate provine din identificarea unor nereguli în funcționarea sistemelor respirator sau cardiac. La depistarea unei presiuni crescute la nivelul capului, unei înțepături în piept sau unei respirații îmgreunate, se declanșează o alertă generală, însoțită de o serie de gânduri care alimentează panica, de tipul: o să fac un accident vascular cerebral, urmează un preinfarct, nu mai pot respira, o să mă sufoc, voi muri, ș. a. Frica secundă poate crește atât de mult, încât să determine creșterea stării de panică până când apar amețeala, tremuratul membrelor sau chiar leșinul, dacă tulburările cardiace nu se domolesc în câteva zeci de minute

Cum oprim “anxietatea secundă”? Pentru a opri declanșarea și creșterea în intensitate a celei de-a doua anxietăți este important să intervenim la nivel cognitiv pentru a opri scenariile ipohondre. Astfel, este foarte important să respirăm adânc, să ne liniștim, pentru a lăsa sistemul cardio-respirator să se reechilibreze. După doar două, maxim cinci minute, pulsul și respirația se vor stabiliza dacă oprim gândurile care alimentează panica. Sigur, dacă liniștirea gândurilor ipohondre nu duce la restabilizarea funcțiilor vitale, este necesar să căutăm asistență de specialitate.

Cele mai multe atacuri de panică pot fi ușor gestionate de noi înșine, prin diminuarea gândurilor care cresc anxietatea. A bea un pahar de apă, a lua o pastilă de calciu sau magneziu efervescent, a ne așeza pe un fotoliu și a respira adânc de 10-15 ori sunt soluțiile cele mai la îndemână pentru oricine. Uneori, poate fi necesar și ajutorul unui psiholog, spre a rezolva conflictele cognitive care duc la stările anxioase inițiale sau la cele secunde, din categoria tendințelor spre ipohondrie.


Articol de Prof. Dr. Sebastian Stănculescu


Toate materialele sunt proprietatea noastră exclusivă, fiind protejate de legile dreptului de autor, confidențialitate și protecția datelor Legea nr. 8/1996 (republicată); Directiva CE 24/2006 și Legea nr. 363/2018.


One thought on “Gestionarea atacurilor de panică

  • 30 aprilie 2018 at 14:21
    Permalink

    Mulțumesc pentru articol. F interesanta abordarea. Ajuta edplicatiile referitoare la ce se întâmplă în corp.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *