Deși mulți oameni se laudă că lor nu le e frică de nimic, încercând să pară astfel mai puternici în ochii celor din jur, cele mai puternice personalități ale istoriei au recunoscut întotdeauna care sunt fricile lor, cu onestitate. Și asta pentru că oamenii puternici își cunosc cu adevărat fricile, nu le ascund, ci le controlează prin eul lor, in conformitate cu valorile lor morale.
Frica reprezintă o reactie de apărare și autoconservare care sălășluiește adânc în ființa noastră, dincolo de locul nfe ajunge conștiența noastră obișnuită. Ea constituie o emotie bazală extrem de importantă pentru toate fiintele. Cea mai cunoscută formă arhetipală a fricii este instinctul de supraviețuire, care are ca fațetă emoțională frica de moarte. Pentru observatorul atent, fricile noastre devin părți componente ale Umbrei noastre, ale părții ascunse a personalității omului, apărând în conștiența obișnuită în figuri deseori demonice, drept dușmani ai echilibrului interior.
Cum poate omul să gestioneze domeniul fricilor sale? În funcție de nivelul la care se raportează la ele, el poate aborda frica din două perspective, una exterior-comportamentală, alta mai profund-ființială.
La un nivel superficial, fricile se manifestă ca reacții emoționale la contact cu stimuli exterior potențial vătămători integrității fizice sau psihice a individului. Astfel, frica este un răspuns al nostru la mediu, răspuns adaptat la capacitatea noastră individuală de reacție și la pragurile noastre interioare. Astfel, cu cât pragul unei frici este împins mai departe, cu atât crește adaptarea noastră la factorul declanșator. Prin expunere controlată și voluntară la frica de înălțime, omul se desensibilizează față de ea, ajungând să o poată gestiona mai ușor. Expunerea conștientă este, de fapt, asumarea emoției și controlul acesteia prin obișnuință.
Pentru o perspectivă mai profundă, putem afirma faptul că fricile noastre, în interiorul vieții lăuntrice subconștiente, devin ființe vii, care au manifestări proprii. Putem urmări, printr-o analiză atentă, care este povestea fiecărei frici, realizând astfel cum a luat naștere, ce manifestare psihică sau somatică are și din ce se hrănește/alimentează.
Doar atunci când privim fiecare frică a noastră ca pe o ființă care are povestea ei, o putem descoperi și înțelege la un nivel mai adânc. Astfel, prin cunoașterea ei, ajungem să o gestionăm corespunzător și să o echilibrăm, conform naturii sale, prin dezvoltarea noastră personală ca indivizi. Atunci fricile nu ne vor mai apărea drept dușmani care ar trebui răpuși, ci ele devin tovarăși de drum prin metamorfozarea lor într-un potențial transformator. Frica devine astfel curaj, perseverență, răbdare, înțelepciune sau încredere.
Articol de Prof. Dr. Sebastian Stănculescu
Toate materialele sunt proprietatea noastră exclusivă, fiind protejate de legile dreptului de autor, confidențialitate și protecția datelor Legea nr. 8/1996 (republicată); Directiva CE 24/2006 și Legea nr. 363/2018.