(Fragment din Călătorii între lumi, Sebastian Francisc Stănculescu, Univers Enciclopedic Gold, 2017)
Deoarece textele care compun așa numita Carte românească a morților sunt greu accesibile publicului larg, am adunat în această Anexă câteva texte diferite din seria Cântecul zorilor, Cântecul de petrecere sau Cântecul bradului, texte tradiționale românești care descriu drumul sufletului între lumi, în forma în care au fost acestea culese în secolul XX de Brăiloiu, Kahane și Stănculeanu. Textele sunt brute, fără detalii sau explicații.
„-Scual’, Mirie, scuală,/ Scual’ și mulțumeștie/ La strini, la vecini,/ Cui a făcu’ bine/ Di-a veni’ la tinie,/ Că și-or mai lăsatî/ Lucru lor die ziuă,/ Hodina die noaptea./ – Nu poci să grăiescî,/ Să lie mulțumescî,/ Mie mi-a venitî,/ Ieri, alatăieri,/ O corboaică niagră,/ Pie sus învolbinî,/ Din aripi pleznindî,/ Pe mini m-o pleznitî,/ Graiu mi-a pieritî./ Nu poci să grăiescî/ Să lie mulțumescî./ Li-o mulțămi Domnu’,/ Că iel mi-a da’ somnu’;/ Li-o multățmi Sfântu,/ Că iel mi-a lua’ gîndu./ – Să mergi, dragă mergi/ Doar pe livezi verzi,/ Pie unie-i bujoru, C-ai pleca’ cu doru;/ Pe unie-i sulfina,/ C-ai pleca’ cu mila./ Roagă-mi-tie, roagă,/ Măi, Mărie, dragă,/ Die copiii tăi,/ Iei să mi tie plîngă,/ Să nu plîngă tare,/ Să-și aibă răbdare,/ C-acu nu-i pie dare,/ Că de-ar fi pie dare,/ Copiii ți-ar da/ Plug cu patru boi,/ Și doi voinicei,/ Și-o turmă die oi/ Cu ciobanu lorî;/ Dar nu să mai puatie/ Ca să tie mai scapie/ Di la niagra moartie, Că muartea-i crăiasă/ Și mare miriasă,/ Merge-n bîlciu mare/ Și la fete mari,/ Fetie pie cosiță,/ Nevestie pie cîrpe./ Să mergi, dragă, mergi/ Tot pe livezi verzi,/ Și năintia ta,/ Un cerb ai vedia/ Și tu i-ai spunia:/ – Am trei frățîori/ Ca trei vînători./ Iei mi ti-a vâna/ Și pe mini m-or lua./ – Las’ că nu să puatie/ Ca să te mai scapie/ Di la niagra muartie!/ Să mergi, dragă, mergi/ La mîna direaptă,/ Că-i calia curată,/ Cu boii arată,/ Cu grîu semănată/ Și-s miesele-ntinsă,/ Făcliile-aprinsă./ Să n-o iei la stînga,/ Că-i calia nătîngă,/ Cu bivoli arată,/ Cu spini sămănată;/ Și la miezu nopțî,/ Cîn’ cîntă cocoșii,/ Miergi la Dumniezeu./ Jos să-i îngenunki,/ Puale să-i săruțî,/ Să mi tie-ndireptie/ Pie’ unie să dai,/ Ca să merji la rai;/ Mierji la Dumniezeu,/ Cu suflietu tău,/ Că raiu-i înkisă,/ Da iadu-i deskisî,/ Di-oi fi făcu’ binie,/ Ferice die tine;/ Di-oi fi făcu’ rău,/ Vai suflietu tău,/ Șase săptămîni/ Mergi pin mărăcini.”
(Zorile din casă, Runcu, Gorj, mg. 3239 IIb, apud Kahane, p. 514)
„- Suz, bradulie, susî,/ Suz die cătr-apusî/ Greu noor s-a pusî./ Nu-i nuour die ploaie,/ Și-i pămîn’ cu piatră/ Pe brață lăsatie./ Haidi, brie, naintie,/ Nu ț-aduci-amintie!/ Nainte să mergi;/ Să nu tie sfiiești,/ Dacă mi-ai viedia/ V-un pom înfluritî,/ Nu-i pom înfluritî/ Și ie Domnul Sfîntî./ Haidi. Brie, naintie,/ Nu-ț aduci-admintie!/ Nainte să miergi,/ Să nu te sfiiești/ Dacă mi-ai viedia/ Răkită-nflurită,/ Nu ieste răkită,/ Și ie Maica Sfîntă,/ Haidie, bre, naintie,/ Nu-ț aduci-amintie!”
(Bradul, pămîntul și zorile, Runcu, Gorj, fg. 2974, apud Kahane, p.523).
Detalii specifice privind lumea de dincolo și Cartea românească a morților
Drumul
Sunt tot felu’ de drumuri, da’ ăl mai însemnat e cel ce te duce în lumea de dincolo. Omu’ îl vede numai o dată[i].„Astea-i calea ducătoare/ Și-napoi ne-ntorcătoare”[ii]
Că ești călător,Cu roua-n picioare,Cu ceața-n spinarePe cea cale lungă, Lungă, fără umbră[iii].
„Pe calea cari meri tu,/ Cale lungă, fără umbră,/ Pe care nimeni nu umblă,/ Cale lată, neumblată,/ Pe un’ n-ai fost niciodată”[iv].
Direcțiile
„Nainte să merji/ Șî să tot n-apuși/ La mâna stângă/ Că ți calea strâmbă/ Șî-i calea cotiă/ Șî-i neisprăvită/ Șî tu să apuși/ La mâna driaptă/ Că-i calea curată/ Și-i drumu frumos/ Pănă la Cristos”[v].
Luntrașul
„Un cerb ai vedia/ Și tu i-ai spunia/ -Am trei frățâori/ Ca trei vânători./ Ei mi te-a vâna/ Și pe mini m-or lua/ – Las că nu se puatie/ Ca să tie mai scapie/ Di la niagra muartie!” sau
„Înaintea ta/ Un cerb ai vedea/ Și-n cârcă te-o lua”[vi].
„Merge-un cerb strein/ Da-n coarne ce are?/ Leagăn de mătasă./ Da-n iel cine ieste?/ To’ niagra de muarte”[vii].
Despărțirea
„Umblă moartea câtu-i satu/ Și sălaș n-au căpătat;/ Vine moartea la fereastă:/ – Ieși, Steluță, păn-afară!/ – Bucuros, moarte, -aj ieși,/ Dar nu mă pot despărți/ De iubita mama mea,/ M-am avut bine cu ea”
Păzitorul
„Sama să mi-ț’ ai/ Că-i portari la puartă/ Și iel mi ce-ntrabă/ Ge vamă ce dai”[viii]
„Și sama să-ț’ ei/ Că ț-or ma’ ieși/ Trei unchieș’ bătrâni,/ Die mână te-or lua,/ La vamă te-or duce”[ix]. Vameșii au deseori roluri fatidice, căci sunt ființe de origine necurată: „nouă crițari/ de vameși tâlhari”[x].
„Vămașu vama-i ceria,/ Ia n-avea vamă să-i dea/ Ș-apoi vamă tot i-a dat/ Sufletu și inelu”[xi] sau „Ea n-având nimic să-i dea,/ Făr’ trupu și sufletu/ Sufletu și cugetu”[xii].
Arhetipurile simbolice cu alt chip
„Să nu tie sfiiești,/ Dacă mi-ai viedia/ V-un pom înfluritî,/ Nu-i pom înfluritî/ Și ie Domnul Sfântî”[xiii].
Pământie, pământie/ Tu die az’ ’năintieTu să-i fii părintie[xiv]
Ospățul ceresc
„Die iera tăicuț-al tău,/ Pe tcin tci-aștepta/ To cu mesă-ntcinsă,/ Cu ficlii aprinsă,/ Cu pahare pline,/ Cum vă pară bine”[xv]
„Maica Preșista[…]/ Că ie mi ceo lua,/ În rai ce-o băga,/ To’ la miesă-ncinsă,/ La fălcii aprinsă”[xvi].
Comunicarea și revenirea
„Ș-acoluo mai sintî/ Șietie die voiniși,/ Di la noi di-aiși,/ Și mar’, șî mai miși,/ Să tie duji la iei/ Și să vă vorbițî/ Să vă pilguițî/ Și să mai vienițî/ Pi la zîlie mari/ Pi la nuoi die duorî”[xvii].
[i] Ernest Bernea, Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român, Editura Humanitas, București, 2005, p. 47.
[ii] Zorile, 204, fg. 772 a, Tibiscu, Caraș-Severin, apud Kahane, p. 630.
[iii] Constantin Brăiloiu, Ale mortului din Gorj, Publ. Arhivei de Folklore VII, București, 1936, v. 203-207.
[iv] Cântecu ăl mare, 234, mg. 3900 R (II) h, Micăsasa, Sibiu, apud Kahane, p. 652.
[v] Zorile din casă, 189, mg. 3093 Id, Cireșu, Mehedinți, apud Kahane, p. 619.
[vi] Zorile din casă, 10, mg. 3230 IIb, Runcu, Gorj, apud Kahane, p. 514.
[vii] Zorile de afară, 29, mg. 10043 a, Vaidei, Gorj, apud Kahane, p. 527, și Zorile din casă, 55, fg. 3129, Runcu, Gorj, apud Kahane, p. 543.
[viii] Zorile la amiaz, 114, fg. 3105 b, Godinești, Gorj, apud Kahane, p. 582.
[ix] Zorile din casă, 128, fg. 3103, Peștișani, Gorj, apud Kahane, p. 590.
[x] S. Fl. Marian, op. cit., p. 151.
[xi] Cântecul ăl mare, 225, fg. 8915 b, Vărd, Sibiu, apud Kahane, p. 644.
[xii] Cântecul ăl mare, 223, mg. 3901 V(I) d, Birghiș, Sibiu, apud Kahane, p. 642.
[xiii] Bradul, pământul, zorile, 22, fg. 2974, Runcu, Gorj, apud Kahane, p. 523.
[xiv] Fragment din Pământul, zorile și lemnul din județul Gorj, apud Kahane, p. 562.
[xv] Zorile de dimineață, 115, fg. 3105 a, Godinești, Gorj, apud Kahane, p. 582.
[xvi] Zorile, 285, fg. 5974 b, Glimboca, Caraș-Severin, apud Kahane, p. 683.
[xvii] [Zorile din casă], 189, mg. 3093 Id, Cireșu, Mehedinți, apud Kahane, p. 619.
Material realizat de Prof. Dr. Sebastian Stănculescu
Toate materialele sunt proprietatea noastră exclusivă, fiind protejate de legile dreptului de autor, confidențialitate și protecția datelor Legea nr. 8/1996 (republicată); Directiva CE 24/2006 și Legea nr. 363/2018.
