(Fragment din Călătorii între lumi, Sebastian Francisc Stănculescu, Univers Enciclopedic Gold, 2017)
Deoarece textele care compun așa numita Carte românească a morților sunt greu accesibile publicului larg, am adunat în această Anexă câteva texte diferite din seria Cântecul zorilor, Cântecul de petrecere sau Cântecul bradului, texte tradiționale românești care descriu drumul sufletului între lumi, în forma în care au fost acestea culese în secolul XX de Brăiloiu, Kahane și Stănculeanu.
„-Scual’, Mirie, scuală,/ Scual’ și mulțumeștie/ La strini, la vecini,/ Cui a făcu’ bine/ Di-a veni’ la tinie,/ Că și-or mai lăsatî/ Lucru lor die ziuă,/ Hodina die noaptea./ – Nu poci să grăiescî,/ Să lie mulțumescî,/ Mie mi-a venitî,/ Ieri, alatăieri,/ O corboaică niagră,/ Pie sus învolbinî,/ Din aripi pleznindî,/ Pe mini m-o pleznitî,/ Graiu mi-a pieritî./ Nu poci să grăiescî/ Să lie mulțumescî./ Li-o mulțămi Domnu’,/ Că iel mi-a da’ somnu’;/ Li-o multățmi Sfântu,/ Că iel mi-a lua’ gîndu./ – Să mergi, dragă mergi/ Doar pe livezi verzi,/ Pie unie-i bujoru, C-ai pleca’ cu doru;/ Pe unie-i sulfina,/ C-ai pleca’ cu mila./ Roagă-mi-tie, roagă,/ Măi, Mărie, dragă,/ Die copiii tăi,/ Iei să mi tie plîngă,/ Să nu plîngă tare,/ Să-și aibă răbdare,/ C-acu nu-i pie dare,/ Că de-ar fi pie dare,/ Copiii ți-ar da/ Plug cu patru boi,/ Și doi voinicei,/ Și-o turmă die oi/ Cu ciobanu lorî;/ Dar nu să mai puatie/ Ca să tie mai scapie/ Di la niagra moartie, Că muartea-i crăiasă/ Și mare miriasă,/ Merge-n bîlciu mare/ Și la fete mari,/ Fetie pie cosiță,/ Nevestie pie cîrpe./ Să mergi, dragă, mergi/ Tot pe livezi verzi,/ Și năintia ta,/ Un cerb ai vedia/ Și tu i-ai spunia:/ – Am trei frățîori/ Ca trei vînători./ Iei mi ti-a vâna/ Și pe mini m-or lua./ – Las’ că nu să puatie/ Ca să te mai scapie/ Di la niagra muartie!/ Să mergi, dragă, mergi/ La mîna direaptă,/ Că-i calia curată,/ Cu boii arată,/ Cu grîu semănată/ Și-s miesele-ntinsă,/ Făcliile-aprinsă./ Să n-o iei la stînga,/ Că-i calia nătîngă,/ Cu bivoli arată,/ Cu spini sămănată;/ Și la miezu nopțî,/ Cîn’ cîntă cocoșii,/ Miergi la Dumniezeu./ Jos să-i îngenunki,/ Puale să-i săruțî,/ Să mi tie-ndireptie/ Pie’ unie să dai,/ Ca să merji la rai;/ Mierji la Dumniezeu,/ Cu suflietu tău,/ Că raiu-i înkisă,/ Da iadu-i deskisî,/ Di-oi fi făcu’ binie,/ Ferice die tine;/ Di-oi fi făcu’ rău,/ Vai suflietu tău,/ Șase săptămîni/ Mergi pin mărăcini.”
(Zorile din casă, Runcu, Gorj, mg. 3239 IIb, apud Kahane, p. 514)
„- Suz, bradulie, susî,/ Suz die cătr-apusî/ Greu noor s-a pusî./ Nu-i nuour die ploaie,/ Și-i pămîn’ cu piatră/ Pe brață lăsatie./ Haidi, brie, naintie,/ Nu ț-aduci-amintie!/ Nainte să mergi;/ Să nu tie sfiiești,/ Dacă mi-ai viedia/ V-un pom înfluritî,/ Nu-i pom înfluritî/ Și ie Domnul Sfîntî./ Haidi. Brie, naintie,/ Nu-ț aduci-admintie!/ Nainte să miergi,/ Să nu te sfiiești/ Dacă mi-ai viedia/ Răkită-nflurită,/ Nu ieste răkită,/ Și ie Maica Sfîntă,/ Haidie, bre, naintie,/ Nu-ț aduci-amintie!”
(Bradul, pămîntul și zorile, Runcu, Gorj, fg. 2974, apud Kahane, p.523).
Material realizat de Prof. Dr. Sebastian Stănculescu
Toate materialele sunt proprietatea noastră exclusivă, fiind protejate de legile dreptului de autor, confidențialitate și protecția datelor Legea nr. 8/1996 (republicată); Directiva CE 24/2006 și Legea nr. 363/2018.