Cultura occidentală a fost invadată în ultimii ani de tratate mai vechi sau mai noi despre tehnica Feng Shui. În cursul mileniului IV î.e.n. apar primele semne ale acestei tehnici, care era o încercare de a stabili un echilibru între energiile universului şi om. Înainte de inventarea busolei magnetice, chinezii stabileau acest echilibru pe baza unei observaţii atente a cerului, pe baza unei forme de astronomie străveche. Treptat, Feng Shui s-a dezvoltat prin noi contribuţii ajungând un curent mai mult comercial după 1972, când călătoria lui Richard Nixon a popularizat această străveche tehnică chinezească. În orice librărie respectabilă putem găsi astăzi minim douăzeci de volume despre Feng Shui. Din păcate însă, această pseudo-cultură Feng Shui, care a avut o largă răspândire mai ales printre membrii superstiţioşi ai lumii civilizate, a ajuns să fie profund denaturată de traduceri şi interpretări eronate ale autorilor moderni de tratate de acest fel. După mare parte din studiile apărute după anii ’90, Feng Shui este o artă decorativă. Trebuie să afirmăm de la început că este o înţelegere profund greşită să considerăm artă decorativă ceea ce poate deveni şi astăzi o ştiinţă.
Luând puţină distanţă faţă de fenomenul Feng Shui, care sub influenţa unei literaturi comerciale este deseori denaturat, propun să ne apropiem de o cunoaștere vie de a găsi un echilibru cu lumea înconjurătoare şi cu natura. Omul secolului XXI trăieşte înconjurat de betoane şi îşi risipeşte forţele sufleteşti prea des în faţa unui monitor, ecran TV sau în trafic. Pentru că nu suntem numai trupuri cu necesităţi primare, ci suntem şi purtători ai unui suflet, trebuie să învăţăm să avem grijă de noi nu doar prin a lua la câteva luni un pumn de vitamine sintetice sau energizante, ci îngrijindu-ne şi de sufletul nostru. Ritmul alert al vieţii ne lasă de puţine ori să găsim momente de linişte şi relaxare. Omul are nevoie de natură tocmai pentru a echilibra ceea ce în noi este sufletesc şi are nevoie să se reîntregească şi revigoreze prin sufletescul din natură. Dincolo de vitalitate şi de forţele de viaţă pe care le purtăm, trebuie să ne îndreptăm atenţia şi către lumea noastră sufletească.
Prin diferite practici magice sau superstiţioase în unele situaţii, toate popoarele lumii au încercat să găsească un echilibru cu lumea înconjurătoare. În toate culturile vom întâlni semne, picturi, amulete, statuete care au un rol magic în asigurarea şi stabilirea acestui echilibru. Fie că este vorba despre asigurarea belşugului, despre împăciurea spiritelor naturii sau atenuarea unor influenţe malefice, oamenii au creat în casa lor spaţii cu caracter sacru. Acestea restabileau o ordine sufletesc-spirituală cu lumea înconjurătoare. Prin Feng Shui se realizează acest fapt, iar tehnica a beneficiat de o popularizare masivă prin fascinaţia pentru Orient pe care a resimţit-o continentul american în secolul al XX-lea.
Lumea creştină a adoptat o parte semnificativă a unor practici religios-spirituale care ajutau la stabilirea echilibrului cu universul, adaptându-le la noua învăţătură pe care o propaga. Nu este deloc lipsit de sens mitic faptul că în fiecare casă creştină tradiţională (excepţie fac protestanţii şi neoprotestanţii) există locuri alese în care pot sta icoanele sau obiectele sfinte. Pornind de la indicaţia populară care ne face şi astăzi să ne orientăm patul spre est, putem găsi că nu numai bisericile noastre au altarul orientat către răsărit, ci şi icoanele din fiecare casă se aşează pe peretele dinspre est. Omul treaz şi cu sufletul deschis simte nevoia de a-şi organiza casa în raport cu ceva invizibil, ceva suprasensibil, pe care oamenii îl presimţeau din vremurile cele mai vechi.
În primă instanţă avem nevoie de o ordine sufletească până şi în modul în care ne raportăm la casa noastră. De aici ne găsim un raport ferm faţă de est. În acelaşi mod unii oameni se interesează unde se află nordul. Estul este locul de unde răsare soarele, de unde apare o nouă speranţă, este locul de unde forţele binelui se ridică pentru a birui forţele întunericului. Nordul reprezintă partea misterioasă, partea necunoscută, dinspre nord vin către noi lucruri deosebite însă tainice. Trăind la bloc sau în case vechi nu ne putem orienta uşile şi geamurile după bunul plac sau după propria nevoie sufletească, însă putem încerca să adaptăm organizarea interioară a căminului nostru după principii cât mai sănătoase, pentru a permite nu numai un confort fizic la noi acasă, ci şi un confort al forţelor de viaţă şi a lumii noastre sufleteşti.
Viaţa aparţine mai ales regnului vegetal, căci la plante apare creşterea şi dezvoltarea într-un mod mult mai evident decât în cadrul altor regnuri. Forţele de viaţă ale omului au nevoie de contact cu lumea vie pentru a se reface. Omul modern al betonului este rupt de natura vie, motiv pentru care el are nevoie ca în fiecare spaţiu în care locuieşte să îngrijească măcar o plantă vie. Forţele vitale se pot reîmprospăta aşa cum ne învaţă fitoterapia şi homeopatia şi prin ceaiuri şi preparate din plante care refac informaţia corpului nostru eteric. Pentru a menţine o vitalitate bună avem nevoie de o plimbare în natură săptămânal şi de plante vii în casa noastră. În cadrul regnului vegetal formele ascuţite şi cu unghiuri de 90 de grade sunt rare şi corespund unor plante cu vitalitatea scăzută. Este bine să căutăm să ne înconjurăm de forme armonioase şi curgătoare, care să permită forţelor de viaţă să curgă liber în casa noastră.
Pentru a ne apropia de modul în care putem să ne îngrijim şi de sufletul nostru, am să reiau o idee din Platon, care ne va fi de folos. În Charmides, filosoful grec susţine superioritatea medicinei preoţilor nord-dunăreni, pentru că aceştia nu ţin cont doar de manifestările fizice ale unei boli, ca medicii greci ai timpului său, ci vindecă şi sufletul pentru a ajuta trupul să se revigoreze. Dacă dorim să creăm un spaţiu sănătos în care să trăim, nu putem ţine cont numai de trupul nostru fizic sau de vitalitatea sa, ci trebuie să ne amintim că oamenii sunt fiinţe însufleţite. Motivul pentru care o tradiţie populară aşează icoanele spre răsărit este o cheie pe acest drum. Omul simte nevoia de a crea într-un colţ al camerei sale un spaţiu dedicat unei activităţi sufletesc-spirituale. Este foarte important să înţelegem că în această manifestare nu supravieţuieşte o superstiţie, ci o necesitate firească a sufletului nostru. Pentru a nu amesteca forţele sufleteşti şi de viaţă care există în jurul nostru, trebuie să putem crea spaţii în cadrul camerei care să poarte anumite forţe şi anumite influenţe. În acest mod şi în sufletul nostru se reflectă o ordine de care avem mare nevoie ca oameni moderni, rupţi de echilibrul şi armonia naturii. Este important – indiferent de confesiunea noastră religioasă, să găsim un colţ în cameră, care poate fi spre est sau spre nord, unde să lăsăm să se aşeze forţe sufleteşti curate. Pe o măsuţă, într-un colţ, putem pune câteva pietre deosebite, un con de brad, o scoică, o rămurică înflorită, poate înconjurate de o icoană sau o pictură frumoasă. Important este ca acel colţ să ne redea ceea ce se întâmplă în natură (iarna putem pune acolo pietre, un cuarţ, un con de brad; primăvara o crenguţă înmugurită; vara flori şi scoici; toamna frunze uscate şi poate un tărtăcuţă sau un fruct) şi să ne dea un sentiment religios de veneraţie, fie faţă de natură şi opera sa, fie faţă de Dumnezeu. Când reuşim să creăm un asemenea spaţiu, din punct de vedere sufletesc, acel colţ va purta sentimente de bucurie, de veneraţie, de încredere şi sens, sentimente pe care tot noi înşine le vom aşeza în acel loc. În câteva săptămâni putem simţi cum ceea ce am cultivat şi aşezat ca sentimente în colţul nostru sufletesc, ne va întâmpina într-un mod plăcut şi liniştitor. Atunci când sufletul nostru este tulburat de activitatea de peste zi, are mare nevoie să găsească un spaţiu sufletesc liniştitor şi echilibrat, în care să se refacă. Dacă noi am creat un asemenea spaţiu, îl vom putea regăsi mereu, oferind sufletului puteri noi şi o ordine reală, atunci când ne simţim dezorientaţi.
Din lucruri simple, care nu sunt deloc atât de sofisticate pe cât par, omul poate să îşi creeze spaţii echilibrate şi armonioase la el acasă, spaţii care să-l ajute să ducă o viaţă fizic-sufletească sănătoasă. Din eliminarea formelor haotice şi colţuroase din casă, dintr-o plantă vie pe care o salutăm cu drag în fiecare zi şi din instaurarea unui colţisor către care să ne îndreptăm sentimentele de veneraţie, bucurie, speranţă şi poate chiar credinţă, reuşim să plăsmuim în casa noastră un templu al forţelor de viaţă şi un templu al forţelor noastre sufleteşti, care să ne sprijine mereu în activităţile noastre de zi cu zi.
(articol de Sebastian Stănculescu apărut în revista Infoterapii)
