Sarmizegetusa și amăgirile actuale

Capitala Daciei Mari

Sarmizegetusa Regia este poziționată în Munții Orăștiei din lanțul Șureanu, la cca. 20 km de satul Costești, județul Hunedoara. Situl atrage mulți turiști interesați de trecutul nostru. Pornind de la tineri elevi care sunt îndrumați de dascăli pentru a vizita cetățile dacice până la radiesteziști și yoghini, Sarmizegetusa Regia are parte de vizite în tot timpul anului. Ceea ce puțină lume știe despre Sarmizegetusa Regia rămâne însă ascuns, cum a stat în ultimii peste optzeci de ani.

Sarmizegetusa Regia constituie centrul politic și religios al Daciei, reunită de Regele Burebista în prima parte a secolului I î.e.n. Cetatea centrală, Sarmizegetusa, este înconjurată de alte patru cetăți descoperite până în prezent, Cetatea Costești-Cetățuie, Cetatea Blidaru, Cetatea Piatra Roșie și Cetatea Fețele Albe. Ultimele două nu aparțin traseului turistic obișnuit, accesul la ele fiind mai dificil.

Munții Orăștiei au adăpostit aceste cetăți de la cucerirea romană până la începutul secolului al XX-lea fără să le dezvăluie timp de aproape două milenii. Una dintre primele cartografieri ale zonei sunt realizate de Teohari Antonescu, de la care putem cunoaște încă structura nealterată a sanctuarelor dacice. În anii 1930 istoricii Daicoviciu se ocupă de amenajarea și reconstituirea cetății Sarmizegetusa și a sanctuarelor aferente. Din păcate au fost mutate din loc blocuri mari de piatră a căror poziție inițială cu greu poate fi ghicită azi, cu ajutorul unei hărți orientative mai vechi, realizată de Teohari Antonescu sau alți pionieri.

Ce vedem azi?

Ceea ce vedem azi la Sarmizegetusa este format din două complexe importante. Cetatea dacică este primul complex aflat într-o pădure de fag care a crescut frumos peste vechile ziduri de piatră. Al doilea complex, cel mai intrigant și mai important este compus din șapte sanctuare, formate din aliniamente și cercuri de postamente de calcar și andezit. Mina de andezit se află la cca. 30km, în Măgura Uroiului, exploatată și de romani mai târziu.

Asemănătoare situației atipice pentru lumea greco-latină de la Costești, și la Sarmizegetusa sanctuarele sunt poziționate în afara cetății, pe câteva platouri nivelate de pământ. Motivul pentru care aceste sanctuare sunt în afara zidurilor cetății îmi este neînțeles încă, deoarece templele antice erau cel mai des chiar în centrul cetății, locul cel mai de preț, predat ultimul în caz de război.

Aliniamentele-sanctuare sunt însoțite de aliniamente-calendare care atestă o bună cunoaștere astronomică în Dacia secolului I î.e.n.

Pentru a nu fi induși în eroare este important să știm că în cadrul acestor sanctuare și calendare multe elemente au fost adăugate ulterior. Stâlpii din lemn care formează ce vedem din calendarul mare solar sunt reconstrucții târzii pentru cum ar fi putut să arate calendarul inițial. În anii 1930 au fost repoziționate anumite pietre, în contextul amintit anterior, iar în perioada comunistă au fost reproduse din ciment o serie de discuri circulare care au folosit drept recuzită-decor pentru filmul Dacii. Unele dintre aceste piese noi înlocuiesc până astăzi pietre dacice lipsă, așezate după presupunerile regizorului. Altele zac în grămezi pe marginea sitului arheologic, derutând turiștii necunoscători.

Alte sanctuare

Marele calendar solar de la Sarmizegetusa reprezintă o capodoperă matematică și astronomică importantă pentru atestarea cunoașterii și priceperii locale în Dacia. Privind calendarul este important să știm că acesta începe anul la solstițiul de iarnă, asemenea calendarului creștin timpuriu.

Începutul anului dacic la solstițiul de iarnă, conform marelui calendarului solar de la Sarmizegetusa, este indicat de momentul în care soarele trece peste pragurile late care separă aliniamentul tip potcoavă din centru în două părți egale. Pentru detalii mai exacte legate de stabilirea săptămânilor și zilelor pot fi consultate studiile indicate la finalul articolului.

Deși daciștii și istoricii fac referire la calendarul solar de la Sarmizegetusa când este vorba despre cunoașterea astronomiei la daci, cetatea dacică de pe Tipia Ormenișului din Munții Racoș ascunde un sanctuar asemănător ca structură și funcție. Datorită acestei descoperiri realizate în anii 1980 de arheologul brașovean Florea Costea se presupune că ar putea exista nedescoperite și alte sanctuare dacice de acest tip. Descoperirea celui de-al doilea atestă răspândirea fenomenului și în spațiul excentric, locuit mai târziu de dacii liberi.

Intrigantă este asemănarea sesizată de dr.Ioan Rodean privind structura calendarului mare solar de la Sarmizegetusa Regia cu cel de la Stonehenge, Marea Britanie. În lumea celtică, în Africa și chiar în America de Sud regăsim calendare solare circulare, cu unul, două sau trei cercuri concentrice. Structura de la Sarmizegetusa, Racoș și Stonehenge este însă unică: două cercuri concentrice cu o potcoavă în mijloc, a cărei latură dreaptă indică începutul anului solar-religios. Datarea celor două monumente indică imposibilitatea unei influențe celtice, cum a fost propus deseori și pentru tema coifurilor dinastice.

Vom reveni într-un articol următor cu alte detalii mai puțin cunoscute despre Sarmizegetusa Regia.

(Articol de Sebastian Stănculescu copyright 2012)

Referințe pentru aprofundat tematica

Bobancu, Ștefan & Samoilă, Calendarul de la Sarmizegetusa Regia, Editura Acad. R.S.R., 1980

Daicoviciu, Hadrian, Dacii, Editura pentru Literatură, !968

Rodean, Ion, Graiul pietrelor de la Sarmizegetusa Regia