Sufletele noastre poartă în ele acele comori pe care le-am cules şi rodit în ele de-a lungul timpului. Astfel unele suflete poartă în ele o viaţă lăuntrică săracă, altele una de o bogăţie şi profunzime mai mare. Pe măsură ce omul dezvoltă o viaţă sufletească mai profundă, i se pot revela taine ale lumii faţă de care înainte era orb. Crăciunul poate fi resimţit prin condensarea astrală a sufletului Pământului după solstiţiul de iarnă, în cele douăsprezece nopţi sfinte, de către aproape orice suflet, indiferent de dezvoltarea sa. Miezul verii însă nu poate fi înţeles decât atunci când sufletele se trezesc spre o anumită dispoziţie specială.
Despre această dispoziţie specială am propus să vorbim acum, la trecerea dinspre primăvară spre vară, în cele mai lungi zile ale anului. Ce se întâmplă în natură acum? Ce trăieşte în profunzimile sale Sufletul Pământului? Ce poate vieţui sufletul omenesc în relaţie cu faptele cosmice?
În lumea elementală acum câteva zile a început o sărbătoare fastuoasă, cum nu mai există alta în întreg cursul anului. Ondinele, cele mai spectaculoase dintre fiinţele elementale, au pregătit o ceremonie foarte importantă pentru cursul anului. Dacă în miezul iernii sufletul Pământului se vieţuia pe sine în interiorul scoarţei terestre, în această stare de interioritate primind penetrarea cristalină a forţelor cosmice care se apropiau de lumea sa, acum, în miezul verii, se petrece un proces opus. Privirii imaginative îi apar cortegii de ondine cântând şi dansând, preluând culori din cele mai deosebite pe care zânele apelor le pot avea. Aceste cortegii se ridică din Pământ şi formează un voal al dansului şi al muzicii pe care se ridică din adâncurile albastre ale Gliei o statură aproape omenească. Privind această statură purtată de ondine în înălţimile aurei Pământului, te cuprinde un sentiment de o profundă veneraţie, ca în faţa – poate – a bunicii, privite de ochiul copilăriei. Silueta se înalţă într-o mantie albastră care primeşte reflexe argintii pe măsură ce în faţa privirii imagintive ea pare să fie ridicată la ceruri şi atunci ştii. Acesta este străvechiul Suflet al Pământului, Terra Mater sau Demetra.
Unde este ridicat acest Suflet al Pământului ca pe un tron astral format din zânele apelor? El este pegătit ca pentru o nuntă, o nuntă care poate fi înţeleasă doar prin dezvoltarea unor calităţi noi ale sufletului, prin cunoaşterea inspirativă. Mama Pământ este ridicată împreună cu zânele apelor spre întâlnirea cu forţele Tatălui din înalturi. În această întâlnire percepem în lumea fiinţelor elementale ceva asemănător poate doar cu Rusaliile noastre. Lumea terestră a fiinţelor elementale primeşte prin coborârea din înalturi a siflelor şi salamandrelor, impulsuri noi ale cerului. Odată cu această ceremonie, zânele apelor se vor retrage şi vor ceda locul lor în natură zânelor luminii, care coboară din cer, tot în cortegii, ca valuri sclipitoare de steluţe care binecuvântează Pământul.
De la solstiţiul de vară până de Sânziene, cântecul şi chemarea zânelor apei devin din ce în ce mai puternice, în cadrul ceremoniei ridicării Sufletului Pământului pentru întâlnirea miezului verii cu forţele Tatălui, în înălţimile aurei pământeşti. Ecouri ale acestei viziuni pot fi percepute în mitologiile populare, după cum ştim. După 25 iunie, de obicei, cântecul şi dansul ondinelor se stinge treptat, lăsând loc calităţilor zborului senin şi luminos al silfelor să curgă peste lumea Pământului.
Trecerea de la domnia zânelor apelor la domnia zânelor luminii a fost percepută mereu de privirea clarzăvătoare ca un drum de la obscuritatea şi densitatea unei lumi mai degrabă lunare, la forţa şi claritatea unei lumi solare în devenire, care permite gândirii limpezi şi senine să se manifeste. Este imaginea venirii Sfântului Ioan, care a preluat în lumea catolică numele vechii sărbători a naturii, prin suprapunere mitică de funcţii. Această trecere în lumea elementală influenţează desigur sufletele oamenilor care sunt scufundate în Sufletul Pământului. Şi în noi, la Sânziene, se vorbesc fapte cosmice ale întâlnirii cu înţelepciunea cerească din înalturi. Omul poate acum intra în cea mai profundă relaţie de deschidere şi comunicare cu lumea, cu natura, cu stelele, căci Sufletul Pământului însuşi se află în cel mai înalt şi mai deschis moment al cursului anului.
Fie ca Sânzienele să ne aducă lumina Soarelui christic şi înţelepciunea Tatălui în suflete!
