Sebastian Stănculescu

A iubi nu înseamnă a ne privi unul pe celălalt,
ci a privi împreună în aceeaşi direcţie.
(Antoine de Sainte-Exupery)

Din ceea ce am observat pana acum, multi oameni cu preocupari spirituale moderne si invechite, au probleme serioase in viata lor de cuplu. Bineinteles ca, pentru o intelegere superioara, aceste probleme sunt doar exercitii si sanse de a creste impreuna, de a ne dezvolta intalnindu-ne cu propriile vicii si limitari. Totusi, ce este o relatie de cuplu si ce presupune aceasta? Imi pun aceasta intrebare cu mare interes si cu putina ingrijorare pe care le-am incercat inca de la inceput, cand Delia Soare m-a rugat sa scriu pentru acest numar, caci deseori intampin dificultati la nivelul relatiilor mele personale. Si observand prietenii din jur intalnesc diverse variante ale acelorasi limitari.

O relatie de cuplu nu poate fi inteleasa, din punctul meu de vedere, decat daca o privim ca pe o sansa. Oamenii intra in relatii de cuplu din neintelegerea unor realitati, pe de o parte karmice, pe de alta parte a fortelor care se pot naste astfel intre cei implicati. Persoanele care pasesc in biografiile noastre sunt desigur parte din familia noastra karmica, de aceea este important sa constientizam incarcatura din trecut care vine catre noi in orice relatie pe care o intalnim. Insa o intrebare semnificativa este unde gasim noi limita intre o prietenie karmica de cateva vieti care poate fi o prietenie spirituala obiectiva si implicarea intr-o relatie de cuplu. Insa cum suntem cu totii pe drumul nostru si adunam experiente din care sa tragem invataturi pentru viitor, putem incerca sa valorificam din perspectiva vesniciei orice relatie in care intram. Daca aspectul karmic este cumva personal si irepetabil din perspectiva unicitatii fiecarui individ, problema fortelor care intervin intr-o relatie de cuplu este una aparte si care devine deseori mult mai importanta pentru drumul interior al discipolului spiritual. Cel alaturi de care incepi o relatie de cuplu se schimba rapid pentru tine in altceva decat ceea ce este el insusi, chiar daca uneori iti trebuie ani pentru a observa asta. Unii oameni ajung repede la conflicte care semnaleaza o prima aparitie a acestui ceva nou. Cand lucrurile sunt mai grave, oamenii se despart, divorteaza, dand vina unii pe altii pentru neintelegerea realitatii celuilalt. Atunci unii ar putea spune ca iubirea a devenit mai slaba in amploare fata de compromisurile care trebuie facute pentru continuarea relatiei. Dar dincolo de certuri, de contraziceri, de forte sufletesti irosite, ce se afla? De ce se cearta oamenii? De ce uneori cel de langa noi apare in ochii nostri ca un alt om fata de cel pe care il stiam?

Acceptam ca oamenii se schimba si vom lua in considerare si acest lucru. Insa, ca oameni cu preocupari spirituale si care pasesc pe un drum personal de initiere, alte lucruri capata o pondere mai mare. Dublul nostru este acel ceva care provoaca orice conflict rostit sau nerostit, caci omul alaturi de care ne vom petrece cel mai mult timp va deveni oglinda noastra, oglinda dublului nostru. Fricile noastre, furia noastra, egoismul nostru, posesivitatea noastra, toate aspectele care plasmuiesc continuu dublul nostru vor fi reflectate de cei din jur, de cei dragi. Atunci apar conflictele, pentru ca oamenii nu au maturitatea de a se privi pe ei in oglinda, ci se grabesc sa judece ceea ce nu inteleg, lipsiti fiind de curajul michaelic. Atunci, pentru discipolul spiritual apare o noua sansa: sansa extraordinara de a fi reflectat – in cei care ii sunt mai apropiati – asa cum sunt ei, asa cum oglinda spirituala reflecta spre ei dublul lor. Abia atunci orice relatie de cuplu poate fi cu adevarat folositoare drumului nostru spiritual, cand vom putea sa o vedem ca un ajutor real in a ne schimba si a transforma aspectele imorale si intunecate ale fiintei noastre. Insa deseori uitam asta si ne suparam cand oamenii din jurul nostru devin oglinzile noastre si aruncam cu sentimente copilaresti in cei din jur. Trebuie intr-adevar o alchimie spirituala pentru a putea curata dublul nostru atunci cand el ne loveste dinspre persoana iubita, dar cu atat este mai valoroasa orice izbanda, cu cat putem fi mai treji si mai responsabili in fata propriilor datorii fata de noi insine si fata de cel de langa noi. Omul de langa noi nu se schimba in rau precum ne pare, ci dublul nostru iese la suprafata din inconstienta si se reflecta in diverse nuante prin ochii lui. Daca putem intelege astfel relatia de cuplu, vom gasi un real ajutor in propria munca launtrica si vor gasi alte metode mai creative si mai utile de a rezolva conflictele, dealtfel neesentiale fata de curgerea timpului.

Exupery a spus un lucru puternic si greu in citatul ales ca moto al acestor randuri. Ca individualitati constiente de sine si egoiste vrem ca cel din jurul nostru sa ne reflecte pe noi. Oamenii asteapta deseori ca persoana de langa ei sa le reflecte propriile asteptari, propriile dorinte. Insa asta nu este iubire autentica, ci iubire de sine. Caci o relatie spirituala reala, in cadrul unui cuplu, trebuie sa presupuna o impreuna-lucrare, o pasire pe acelasi drum. Infratirea a doua suflete pentru o parte de drum din eternitate, pe care acestea aleg sa o paseasca impreuna, poate fi mult mai rodnica daca ne-am bucura ca celalalt sa ne fie alaturi nu pentru a implini asteptarile noastre, ci pentru a ne ajuta sa ne vedem limitele si a invata sa crestem impreuna, fiecare pentru el si pentru celalalt.

3 Responses to “Relaţia de cuplu şi viaţa spirituală”