Au pocnit mugurii grăbiţi să îşi dăruiască fiinţa luminii Soarelui primăvăratic, iar sufletul Pământului se ridică odată cu verdele lumii vegetale către înălţimile cosmice. Unde este omul în această natură? Omul devine visător – purtat de o urzire nouă, care îi stinge claritatea pe care iarna o născuse în el. Sufletele umane resimt ridicarea sufletului pământului printr-o uşoară tulburare a vieţii de gândire, pe care miezul iernii o cristalizase. Astralul nostru se trezeşte şi este cuprins de o luptă care agită lumea noastră lăuntrică în aceste zile de primăvară. Forţele ahrimanice din lăuntrul Pământului dau ultima lor bătălie cu viaţa din germenii şi mugurii care se dezvoltă urmând legitatea lor eternă. Această luptă poate accelera în suflete o luptă cu impulsurile spre decădere morală, însă în ajutorul nostru vine lumina pascală, pentru a izbăvi inimile de aceste mişcări spre materie. Ondinele se trezesc din adormirea lungă a iernii şi ţes o substanţă sufletească ce poartă lumea Pământului în dispoziţia de primăvară.
Cum ne simţim noi primăvara? Suntem purtaţi de valurile ondinelor către o stare de visare. Tinerii se îndrăgostesc, iar păsările se împerechează în această substanţă a visului şi a ceva ce am putea caracteriza printr-o sintagma dispoziţie romantică. Ondinele ţes între noi un spaţiu magic, al poveştii, al stării imaginative de vis, de care avem mare nevoie tocmai pentru a putea înţelege Pastele Cosmic. Faptul că sufletele noastre sunt desprinse de pământ prin ridicarea sufletului planetei, ne ridică şi pe noi, oamenii, din sfera de acţiune a forţelor potrivnice spiritului, spre a putea fi astfel părtaşi ai Misteriului de pe Golgota.
Dacă pr
ivim evenimentul crucificării ca pe ceva abstract, ne ucidem forţele de a vieţui în mod corect semnificaţia Morţii şi Învierii lui Christos Iisus. Nu este vorba despre o actualizare a realităţii de atunci, ca un illo tempore spre care crestinătatea trebuie să se îndrepte pentru refacerea tiparului originar! Natura însăşi preia şi vieţuieste impulsul fiinţei lui Christos ajutând sufletele oamenilor să se împărtăşească din Fapta Sa. În fiecare an, astralul Pământului creează şi în noi posibilitatea de a percepe fiinţa lui Christos prin desprinderea lumii noastre astrale de puterile ahrimanice din sol. Evenimentul de pe Golgota se petrece în fiecare an în lumea Pământului şi pentru Pământ, căci fiinţa Celui care a înviat S-a unit cu noi pentru a ne călăuzi către viitor.
Sufletele treze pot percepe an de an cum Pământul însuşi ne poartă sufletesc-spiritual către Paşte.
Să contemplăm cum natura însăşi ţese în noi dispoziţia pascală pentru a primi vindecarea Învierii!
(Editorial pentru numărul 6 (martie-aprilie 2009) al revistei Pământ iubit)
