Cu ce se îndrepta catre sufletul nostru perioada Craciunului din punct 
de vedere sufletesc-spiritual? Este o întrebare pe care mi-o pun în fiecare an si o întrebare ce primeste raspunsuri mereu noi si din în ce mai pline de sens, mai profunde. Cu ce am ramas eu din ceea ce antroposofia mi-a daruit ca si cunoastere despre Craciun? Asta este o întrebare care vine din alta directie, dar care îsi gaseste justificarea atunci când omul observa ca a studiat cunostintele oferite de antroposofie, însa ele nu au schimbat în el constienta sa si nici nu au deschis porti catre cunoasterea lumilor superioare. Este o situatie des întâlnita si care îsi are justificarea în lipsa exercitiilor si practicii meditative, care ajunge sa ne faca mai degraba carturari decât oameni în cadrul vietilor noastre cotidiene. Însa perioada miezului de iarna aduce impulsuri noi, pe care le putem fructifica tocmai înspre începerea unei practici meditative si a exercitiilor însotitoare, caci dinspre noptile sfinte, vin catre noi puteri ale viitorului. Dirk Kruse sublinia anul trecut ca în perioada noptilor sfinte capacitatea noastra de a percepe lumea spirituala este mult crescuta fata de alte perioade ale anului, astfel încât trebuie sa putem primi sansa oferita de ierarhii în acest timp sacru si sa o folosim pentru fructificarea vietii noastre launtrice. Lipsa experientelor spirituale constientizate si întelese ne duce pe multi dintre noi la abandonarea meditatiei sau a muncii interioare. Este un pericol mentionat deja la începutul cartii Cum se dobândesc cunostinte despre lumile superioare (GA10) însa care trebuie depasit prin educarea statorniciei si a perseverentei. Faptul ca noptile sfinte ne permit o deschidere spre sufletesc-spiritualul din jurul nostru, poate sa ne sprijine tocmai în îmbogatirea lumii launtrice cu experiente suprasenzoriale si meditative deosebite, care pot creste treptat forte noi în lumea noastra launtrica si ne pot ajuta în practica exercitiilor.
Stim ca si traditia româneasca vorbeste despre o deschidere a cerurilor între Craciun si Boboteaza, fapt care ilustreaza perceperea dispozitiei deosebite a acestei perioade ce mijloceste o claritate mai mare a experientelor sufletesc-spirituale si putem evoca în acest sens si importanta sarbatorii solstitiului de iarna pentru antichitate, când initiatii lumii vechi celebrau nasterea Soarelui spiritual în întunericul pamântului (misteriile egiptene, cultul lui Apollon, cultul lui Ahura Mazdao). Totusi, cum ne raportam noi fata de aceasta perioada despre care putem citi mii de pagini în literatura esoterica? Ce facem noi pentru a primi Craciunul în noi si pentru a ajuta lumea sa primeasca mai constient Craciunul? Nu sunt în masura sa dau un raspuns absolut, însa am sa aduc în fata noastra câteva imagini care ne pot fi de folos pentru o vietuire launtrica rodnica a miezului de iarna.
Pentru fiinta Pamântului, iarna este momentul în care ea îsi vietuieste sufletescul si spiritualul sau în mod deplin. Pentru batrânul Pamânt, iarna este o sarbatoare în care tot ceea ce a fost daruit cosmosului si tot ceea ce a fost primit apoi de la Stele si Ierarhii se aduna în sine. Lumea pamântului este precum o lume de stele în miezul iernii. Privirea spirituala poate vedea în adâncuri imagini care se pot compara cu cerul senin din august, brazdat de Pleiade. Populatii întregi de gnomi se trezesc la o viata noua si poarta luminitele impulsurilor ceresti pe care silfidele le-au coborât în plante si focul spiritual condensat de salamandre în micutele seminte sclipeste în nuante galben-portocalii. Calcarul primeste si el o lumina noua si chiar cuartul si metalele din pamânt sunt active si colorate în bezna adâncurilor, devenite acum vii. Catre noptile sfinte, o astralitate deosebita coboara pe pamânt si aduce oamenilor imaginatiuni mai clare decât în restul anului si posibilitatea de a primi inspiratii din partea ierarhiilor. Natura îsi vietuieste fiinta sa launtrica în cel mai înalt grad în timpul iernii.
Pentru Societatea Antroposofica perioada Craciunului are si o însemnatate profund esoterica. Congresul de Craciun de acum optzeci si cinci de ani a pus piatra fundamentala spirituala pentru ceea ce Prokofieff numea noile Misterii, pentru o legatura de o mare importanta între ceea ce actionase în omenire prin înfluenta individualitatii Christian Rosenkreuz si noua aparitie eterica a fiintei christice, care presupune un nou impuls catre viitor, dupa depasirea pragului epocii întunecate de la sfârsitul secolului al XXI-lea, despre care Rudolf Steiner a vorbit în 1924. Este important sa ne întrebam cu aceasta ocazie în ce fel putem primi noi însine impulsul Craciunului ca impuls de reînnoire a propriilor nazuinte spirituale si de reamintire a directiei indicate de Steiner atunci când ne-a oferit exercitii multiple si indicatii nenumarate pentru a lucra în mod corect spre a dezvolta organe noi sufletesti si spirituale, cu ajutorul carora sa putem sa purtam în lume noi impulsuri care sa ne scoata din impasul materialismului si sa ne faca oameni mai buni si mai responsabili. Perioada noptilor sfinte ne poate întari si sustine sa pasim cu un avânt sanatos pe cele doua cai ale cunoasterii antroposofice, Filosofia libertatii si Cum se dobândesc cunostinte… . Ambele drumuri duc spre cunoasterea lui Christos, unul prin gândire, altul prin educarea simtirii. Fie ca prin trairea cât mai constienta a Craciunului sa putem purta fiecare în biografiile noastre si în oamenii din jurul nostru, impulsurile si responsabilitatea viitorului! Craciun constient!
(Articol publicat initial în decembrie 2008 în revista Pământ iubit)
