Steiner a vorbit mult despre importanţa artei în munca spirituală atât în conferinţele pentru sprijinirea roadelor artistice ale antroposofiei, îngrijite în special de Marie Steiner, cât şi în observaţiile făcute la construirea primului şi celui de-al doilea Goetheanum. Aş vrea să reamintesc că Platon a criticat arta realistă, cea care oferea o copie de mâna a doua a Ideilor primordiale, a arhetipurilor obiectelor şi fiinţelor. În continuarea acestui impuls de îndreptare către esenţa lucrurilor, curentul aristostotelic aprofundează căutarea esenţei în lăuntrul obiectului care o poartă. Trebuie înţeles că o adevărată artă nu poate să copieze într-o realitate fizică o altă realitate fizică, deoarece asta presupune pierderea sensului ei real. Adevărata artă trebuie să reveleze realităţile spirituale în lumea în care trăim cu conştienţa noastră de zi, apropiindu-ne astfel de esenţa lucrurilor.
Este important pentru discipolul spiritual să poată să îşi hrănească sufletul cu imagini ale lumii spirituale reale, ca ele să clădească în el forţe noi. Din acest motiv, arhitectura goetheanistă şi pictura şi sculptura antroposofică aduc în lume imagini pe care trebuie să le putem vedea. Este important ca în lume să poată fi aduse imagini câte mai apropiate cu putinţă de realităţile spirituale din lumile superioare. Steiner a subliniat că este foarte important pentru civilizaţia actuală să poată purta în sine imagini ca cea a Goetheanumului, imagini care reflectă în lumea fizică realităţi şi forme spirituale autentice. Personal cred că este necesar să putem prelua în noi imagini vii pe care să le recunoaştem atunci când pătrundem în lumea spirituală şi avem experienţe spirituale reale. Când nu putem recunoaşte fiinţele şi fenomenele care ne întâmpină dinspre lumile superioare ele ne apar fie ca forţe înfricoşătoare din faţa cărora nu putem sta, fie acestea ne sunt cu totul invizibile. O artă a viitorului trebuie să poată contribui nu la fenomenalul şi superficialitatea spre care se îndreptă arta postmodernă, cât spre o hrănire şi o şcolire a forţelor noaste sufleteşti.
(Articol publicat iniţial în noiembrie 2008 în revista Pământ iubit)
