Iluzii frecvente ale relațiilor de cuplu

Am întâlnit în profesia mea o serie amplă de prejudecăți și copilăreli relaționale care îi fac pe mulți oameni nefericiți în locul de unde ar trebui să vină împlinirea și bucuria cea mai profundă, viața personală. Trăim într-o lume infuzată de cele mai curioase idei confuze despre cuplu și familie, dar a devenit modern să preluăm din media sau best-seller-uri idei care mai de care mai psihologiste. La cabinet aud deseori oameni care vorbesc despre relații karmice, despre dezvoltarea personală în cuplu, despre psihosexologie în familie sau  comunicarea profundă cu partenerul. Majoritatea sunt clișee preluate de clienți din articole de reviste sau bloguri care au în spate oameni cu o viață personală neașezată, neîmplinită sau oameni singuri. Din miile de consilieri de cuplu pe care le-am avut până acum, am mulțumirea că am reușit să demitizez, să scot din ceață asemenea idei pompoase despre cuplu și familie, așa că m-am lăsat îndemnat de câțiva pacienți să scriu pe tema asta câteva sugestii.

1. În primul rând este important să ne lămurim că dacă aștepți un Făt-Frumos sau o Madonnă, șansele cele mai mari sunt să nu apară în calea ta niciodată din două motive: Făt-Frumos caută fie o Cosânzeană, fie o servitoare și cele mai multe relații de basm se stabilesc la începutul anilor 20, din experiența mea. În schimb cunosc mii de persoane singure care îl așteaptă în zadar de 10-15 ani, crezând că “ce e al lor este pus de o parte”. Dacă vrei să nu fii singur, trebuie să muncești la construirea unei relații. Iar dacă ai impresia că relația în care te afli nu este ușoară sau ideală cum te așteptai tu, în loc să cauți cai verzi pe pereți ar fi util să vezi realist cum poți face lucrurile să meargă alături de cel de lângă tine. Asta pentru că timpul trece pentru toți oamenii, aici pe Pământ, spre deosebire de tărâmul lui Făt-Frumos. La fel stau lucrurile și cu așteptarea sufletului pereche. Făt Frumos sau Cosânzeana sunt ceea ce transformăm în noi pentru celălalt, pentru înpreună, iar sufletul devine “pereche” celui pe care îl aleg să îmi fie partener de drum. 
2. O relație nu se creează între doi oameni maturi, perfecți, responsabili, ci între doi oameni care se întâlnesc la un anumit moment al vieții lor, cu anumite calități și deficiențe. Iar în funcție de influența celuilalt, fiecare acceptă să se schimbe pentru viitorul împreună mai mult sau mai puțin. Când te blochează ce nu merge, sau chiar ți se pare că nu va merge, este bine să te întrebi înainte ce ești tu dispus să schimbi în tine pentru relație, astfel ca lucrurile să meargă (mai bine). A aștepta ca celălalt “să își rezolve problemele lui personale” sau “să își învețe lecțiile” nu este decât o aberație a unor indivizi care de principiu vor rămâne singuri în viață. Problemele unui cuplu sau ale unei relații nu pot aparține niciodată doar unuia dintre parteneri. Toate problemele sunt comune și sunt asumate și rezolvate împreună pentru un cuplu adult.
3. Dacă vrei să stai sau vrei să pleci nu este o întrebare. Cine ti-ar zice să te gândești ce vrei să faci sau ce simți te va băga într-o ceață și mai mare. Ce simți este important, dar nu când ai de luat o decizie de viață. Asta pentru că emoțiile omului se schimbă rapid în funcție de stress, oboseală, gradul de frustrare sau furie de moment. Iar în lipsa unui exercițiu serios de autocontrol, nu vei știi ce e mai bine să faci doar dacă te bazezi pe ce simți. Gândurile, pe de altă parte, pot frământa fără rost amintiri ale frustrărilor anterioare, nemulțumirilor sau momentelor frumoase; ele nu te vor ajuta să iei o decizie. Să te gândești nu te va ajuta mult, decât dacă gândirea presupune responsabilitate, maturiate și simțul just al timpului. 
4. Un lucru de o importanță mare este echitatea între parteneri. Îngrijorător de mulți oameni au o listă interminabilă de solicitări sau așteptări de la partener (sau de la un partener ideal), fără a vedea, cugetat și responsabil, lista cu ceea ce ei oferă în mod obiectiv celuilalt. O relație nu este comerț sau schimb de bunuri, însă ea nici nu poate funcționa sănătos și durabil dacă există diferențe prea mari între ceea ce aduce fiecare în cuplu, sau ceea ce își propune fiecare să aducă drept contribuție la “împreună”.
5. Ultimul punct la care ajungem acum este semnificativ doar pentru că trăim în postmodernitatea “relațiilor” online, cybersexului și relațiilor de unică folosință. Toți oamenii fericiți pe care i-am întâlnit în peste 20 de ani de consiliere individuală și de cuplu au înțeles că “relațiile” sunt normale în copilărie și anii 20 dar, spre final de ani 20, fiecare și-a căutat un partener pentru a construi o familie și nu o relație. Și asta pentru că din punct de vedere cultural, azi relațiile sunt înlocuibile, slabe, instabile și vulnerabile unei serii tot mai moderne de mofturi care îi fac pe oamenii moderni tot mai singuri și mai incapabili de a-și construi un “acasă” alături de un partener stabil de viață.

Dacă te cuplezi, te despărți sau rămâi împreună, dacă este persoana potrivită pentru tine, dacă are sens să încerci sau e mai bine să te retragi sunt moduri greșite de a privi relațiile de cuplu și familia. Răspunsul la acestea stă în stilul de viață pe care vrei să îl construiești și mai ales în modul în care vrei să valorifici timpul și experiențele acumulate peste ani. Și da, relațiile nu merg de la sine pentru că nu sunt un dar al celor norocoși. Cuplul se construiește permanent, fiind departe de a fi un dar al unui răsfățat; cuplul echilibrat este răsplata celui care a muncit, celui care s-a străduit și a luptat pentru timp și pentru înpreună. 

Articol de Prof. Dr. Sebastian Stănculescu

Toate materialele sunt proprietatea noastră exclusivă, fiind protejate de legile dreptului de autor, confidențialitate și protecția datelor Legea nr. 8/1996 (republicată); Directiva CE 24/2006 și Legea nr. 363/2018.