Drumul modern de iniţiere cere o strădanie care să nu ne îndepărteze deloc de lumea din jurul nostru, ba chiar propune şi o cale de cunoaştere ce pleacă de la atenţie şi perceperea naturii însufleţită de un real interes. Pentru discipolul spiritual această privire care se îndreaptă spre natură are un sens profund, căci prin intermediul studiului naturii el ajunge la imaginaţii şi inspiraţii care îi deschid – în primă instanţă – o fereastră spre cunoaşterea superioară. Din spatele naturii se ridică în faţa sa o nouă lume, care îl întâmpină într-un mod total diferit de ceea ce este el obişnuit să primească dinspre lumea fizică. Iniţiaţii şi clarvăzătorii contemporani, ca şi cei din trecut, percep imediat în spatele naturii fizice o lume intermediară între aceasta şi lumea propriu-zis spirituală, formată din o multitudine de fiinţe elementale, care se află în dosul fenomenelor fizice. Ele sunt cunoscute în literatura de specialitate ca spirite ale pământului, apei, aerului şi focului, deşi în realitate sunt mai multe tipuri de spirite ale naturii, structurate şi organizate după rolul lor în lumea imediat învecinată lumii fizice. Această lume elementală ne deschide accesul către lumea spirituală, căci fiinţele angelice din a opta şi a noua ierarhie acţionează în lumea pământului prin spiritele naturii.
Prima întrebare pe care ne-o punem este cum putem noi să ne 
apropiem de această lume nouă? Care sunt paşii concreţi ce trebuie făcuţi pentru a ajunge la perceperea şi la înţelegerea acestor fiinţe? Răspunsul este foarte simplu, dar ne poartă spre un drum care cere perseverenţă şi interes real: trebuie să învăţăm să facem diferenţe. Către lumea fiinţelor elementale nu ne putem îndrepta cu organele fizice de simţ, ci cu ceea ce este sufletescul sau astralitatea noastră. Sufletul nostru trebuie să devină un corp care posedă organe de percepţie, în măsura în care trupul nostru fizic are organele sale de percepţie în lumea fizică. Pentru aceasta primul pas este să învăţăm să facem diferenţe, mai întâi mai simple, apoi cât mai fine. Din experienţa mea, este mai simplu pentru diferenţiere să ne îndreptăm cu atenţie către copacii mari şi mici ai unei păduri sau a unui parc. La început este suficient să ne apropiem de ei pentru a ne lăsa sufletul să îi privească. Este important în acest exerciţiu să putem lăsa copacii să acţioneze asupra sufletului nostru, abandonând propriile concepţii şi păreri pentru câteva minute. Deoarece drumul spiritual este cercetare trebuie să învăţăm să cercetăm cu interes şi răbdare ce efect produc diverşi copaci în sufletul nostru. Pentru început vom distinge sentimente simple, cu ar fi bucuria şi forţa de viaţă şi de creştere sau seriozitatea, sacralitatea şi nobleţea. Este bine să distingem cât mai clar cele două tipuri de sentimente, căci primul corespunde copacilor cu forţe eterice mai mari, cel de-al doilea celor care au o astralitate dezvoltată. Ne poate fi de mare ajutor să dezvoltăm obişnuinţa sufletească de a ne forma noţiuni cât mai clare (i.e. blândeţe, teamă, înţelepciune, etc.) pentru sentimente pe care le găsim în sufletul nostru când privim un copac sau altul, căci acestea ne vor folosi în scurt timp pentru identificarea caracteristicilor gnomului sau spiritului copacului care le ţese ca şi activitate sufletească într-un anumit arbore, lumea fiinţelor elementale deschizându-se astfel treptat în faţa noastră. Pentru această etapă este bine să facem cel puţin 14-21 zile de observare a propriului suflet la stimuli din partea copacilor diferiţi ai unei păduri sau a unui parc. Jumătate de oră este suficientă pentru acest lucru, 5-7 minute fiind suficiente pentru un copac. Cele 14-21 zile pot fi sau nu consecutive. Important nu este numărul copacilor studiaţi, ci conştientizarea şi ordonarea clară a sentimentelor născute de ei în sufletul nostru şi naşterea capacităţii de diferenţiere sufletească.
Dobândirea capacităţii de diferenţiere este esenţială pentru a porni pe
un drum interior real. Practicând exerciţiile care dezvoltă această nouă abilitate dobândim mijlocul de orientare în lumea astrală, căci putem stabili astfel primele categorii sufleteşti şi putem distige treptat fiinţele care ne întâmpină în această lume nouă. Desigur, astfel ne aflăm doar la începutul cunoaşterii lumii sufleteşti şi spirituale. De aici înainte ne aşteaptă un drum lung, care trebuie parcurs cu răbdare şi bunăvoinţă. Exerciţiile sufleteşti trebuie să continue pentru că ele ne dau un antrenament care trebuie menţinut şi susţinut cu o dezvoltare morală permanentă.
(articol de Sebastian Stănculescu aparut iniţial în septembrie 2008 în revista Pământ iubit)
