Ce sunt iniţiaţii în realitate?
Cunoaşterea lumilor inaccesibile simţurilor fizice a aparţinut în trecut – ca şi astăzi, unor oameni numiţi de tradiţia esoterică iniţiaţi. Nu există o definiţie clară a iniţiatului, însă ştim că acesta se face observat pe pământ prin calităţile sale interioare sau prin roadele faptelor sale, pornite din impulsuri primite direct din lumea spirituală. Iniţiatul este omul care poate sta între lumi şi poate acţiona din şi în acestea. Perceput de omul profan ca sfânt, mag, alchimist, vrăjitor sau ocultist, în funcţie de perioada istorică şi de spaţiul în care trăieşte, iniţiatul este un om care, înţelegând raporturile dintre lumea fizică şi lumile spirituale, înfăptuieşte în mod conştient voia Cerului. Puterea iniţiatului este recunoscută de toţi, însă originile ei nu sunt din lumea aceasta, căci forţa asupra elementelor provine din subordonarea lumilor inferioare unui lumi spirituale în care iniţiatul trăieşte conştient. Desigur, puterile paranormale nu aparţin numai iniţiatului, astfel încât nu îl putem recunoaşte pe acesta prin minunile pe care le poate înfăptui. Pentru că dezvoltarea corectă spiritual-sufletească presupune şi o schimbare morală fundamentală, iniţiatul se va feri să îşi folosească forţa interioară pentru fapte miraculoase care stârnesc valuri şi orgolii inutile. Puterile paranormale pot fi dezvoltate şi prin magie sau mijlocirea unor forţe amorale din lumea spirituală inferioară, de aceea trebuie să nu confundăm slujitorul binelui şi adevăratei lumi spirituale cu unii ocultişti care, din prea mult avânt luciferic şi lipsă de răbdare şi perseverenţă, îşi abandonează spiritul unor practici nesănătoase şi potrivnice mersului evoluţiei. Iniţiatul poate fi recunoscut mai ales prin faptele sale în raport cu lumea din jur. Modestia, forţa şi strădania de a sluji binele sunt mai cu seamă caracteristici reale ale iniţiatului, decât minunile înfăptuite de el.
Iniţierea poate avea două izvoare, diferite la început, dar care slujesc mereu aceluiaşi Bine cosmic. Spiritele înalte care coboară în lumea pământului cu diverse misiuni vor fi iniţiaţi prin însăşi natura fiinţei lor eterne. Iniţierea are însă şi o a doua obârşie, pe care discipolul spiritual o cunoaşte. Drumul corect de dezvoltare interioară poate duce prin transformarea moral-spirituală la clarvedere şi apoi la iniţiere. Această ordine nu este obligatorie, însă, de obicei, clarvederea trebuie să premeargă iniţierii. Avem astfel o iniţiere pe care o dobândim prin strădanie şi muncă interioară într-o întrupare anume, de referinţă pentru existenţa noastră.
Clarvederea sau clarviziunea.
O definiţie exhaustivă a vederii spirituale nu se poate da. Clarvederea este un simţ superior de percepere a lumilor, pe care oamenii îl pot dezvolta printr-o practică ritmică şi un exerciţiu perseverent, la fel cum masa musculară are nevoie de un antrenament pentru a creşte. Sunt şi oameni care se nasc într-o viaţă clarvăzători sau care în urma unor evenimente deosebite din biografia lor, dobândesc brusc acest simţ nou, aşa cum cineva în urma unei întâmplări asemănătoare îşi poate pierde sau recupera auzul sau văzut fizic. Când simţurile superioare apar fără să fie depus un efort constant printr-un eveniment biografic sau primite nativ, ştim că cel care le poate folosi a lucrat pentru ele într-o întrupare trecută. De regulă, asupra organelor de percepţie superioară trebuie să lucreze şi posesorii vederii native sau dobândite brusc.
Clarvederea este percepţie de trei feluri: în lumea eterică, în lumea astrală şi în lumea spirituală. Aceasta poate fi comparată cu vederea fizică, ce poate percepe culori, linii şi adâncimi în acelaşi timp. Realităţile care se oferă spre percepţie celui care a dezvoltat organele superioare de simţ apar ataşate realităţii cunoscute, asemenea culorilor care îmbracă liniile sau adâncimile obiectelor fizice din jurul nostru. Cei mai mulţi clarvăzători percep în astral. Percepţia în eteric permite o claritate mai mare în observarea necesară medicinii şi muncii biodinamice şi în agricultura ecologică, căci forţele şi fiinţele lumii elementale sunt mai deschise văzătorului care poate colabora cu acestea. Clarvederea în astral permite observatorului percepţia fenomenelor sufletesc-spirituale. Vederea în spiritual este însă mai rară dar şi mai preţioasă. Sunt foarte puţini oameni care pot vedea direct în lumea spirituală; deseori vizionarii în eteric sau astral pretind că pot contempla direct lumea spirituală, însă e vorba doar de o neînţelegere a realităţilor spirituale reale pe care aceştia le întâmpină. Totuşi, din eteric poţi accesa astralul, din astral etericul şi aşa mai departe.
Mulţi oameni manifestă sclipiri de clarvedere prin percepţia unor lumini, forme, fiinţe sau globuri luminoase colorate. Este un fapt normal şi necesar evoluţiei, dar asupra căruia trebuie să ne aplecăm cu răbdare şi responsabilitate, şi nu cu entuziasm arzător sau orgolii care aduc forţe luciferice în cunoaşterea ce trebuie să fie în primul rând însoţită de un drum serios de dezvoltare moral-spirituală, pentru a ne pregăti de fiinţele care ne întâmpină în vedere. Detalii despre educarea şi posiblităţile de dezvoltare a simţurilor superioare vor fi date în numerele următoare ale revistei.
