Despre relații și conflicte în cuplu

Oamenii trăiesc zilnic conflicte și împăcări, situații limită și experiențe frumoase. Pe unele le primim mai ușor, iar pe altele nu. Uneori nu este importantă nici măcar dimensiunea lor în raport cu ce se vede, ci mai degrabă cu rănile sau nevoile pe care acestea le ating în noi.

Viața de cuplu este forma cea mai grea de autocunoaștere pentru omul modern, căci doar la el acasă, în relația sa intimă fiecare dintre noi întâlnește alături de calitățile sale și părțile netransformate care așteaptă să fie cunoscute și stăpânite. De aceea, alături de prietenii sau străinii cu care împărtășim preocupări comune sau idealuri mărețe suntem echilibrați, buni, liniștiți, iar cu propria prietenă sau soție/ propriul prieten sau soț nu reușim acest lucru. Prin experiențele concrete de cuplu suntem mereu chemați să aducem orice transformare la nivelul cuplului și familiei, căci abia atunci dezvoltarea noastră și calitățile sunt oglindite și exersate deplin. Altfel, toate calitățile care se arată în afară sunt superficiale și incomplete.

Deseori nu știm cum ajungem la anumite relații conflictuale. Există cupluri care se ceartă zilnic, precum există cupluri unde nu se vorbește deloc, fiecare purtându-și în tăcere suferința sau nemulțumirea timp de ani și ani. Uneori iubitul sau iubita ne fac să trecem prin adevărate probe ale răbdării, liniștii, bunei voințe. Și chiar dacă nu ne place întotdeauna ceea ce vedem la noi înșine când viața ne antrenează astfel prin cei dragi, trebuie să fim recunoscători că avem ocazia să exersăm abilități și calități noi.

Cele mai dificile dar și cele care ne ajută mai mult în dezvoltarea spirituală sunt relațiile tensionate, unde au loc conflicte frecvente. Nimeni nu vrea conflicte în viața sa, în mod normal. Este nevoie de mult curaj și de o caldă perseverență pentru a ne dori să întâlnim conflicte. Însă pe unii dintre noi viața ne așează fără întrebări în relații familiale și de cuplu unde suntem chemați la multe străduințe.

Cum să le privim pe acestea? În primul rând, provocările care ne întâmpină dinspre relațiile de cuplu și familiale pot fi înțelese doar dacă sunt, în primă instanță, privite cu detașare.

Primul pas este astfel acela de a accepta ceea ce viața îmi aduce ca încercare sau antrenament interior printr-o anumită interacțiune. Când încep să nu mai resping un conflict, pot să îl privesc mai limpede și să nu mă tem de el. Se dezvoltă astfel un observator interior care așteaptă să fie ajutat să devină cât mai obiectiv.

Dacă observatorul poate privi spre conflictul în care intră, urmează un al doilea pas, cel al întrebării: de ce? De ce se naște acest conflict în jurul meu? Se repetă acest tip de conflict? A existat și în alte relații anterioare?

 Prin acest fel de  întrebări am șansa să observ prin ce anume atrag asemenea situații. Este important să nu trag concluzii, să nu schimb nimic exterior în comportamentul meu, ci doar să observ. Care sunt cauzele, situațiile, factorii care cheamă anumite tipuri de conflicte în viața mea?

Al treilea pas, de o importanță mare, este să nu privim către conflict, ci către mesajul pe care acesta îl aduce despre noi. Putem să ne întrebăm astfel, spre exemplu: Ce îmi spune mie despre mine faptul că de fiecare dată când sunt stresat la muncă mă cert seara cu cei dragi? sau: Ce mă face să nu pot accepta că am greșit și să îmi fac partenerul să sufere? ș.a.

Al patrulea pas presupune să folosim ceea ce am aflat prin întrebări pentru a transforma o parte dintre conflictele noastre. Ne putem întreba astfel, din perspectiva celuilalt: De ce reacționează în acest fel de fiecare dată când eu spun cutare lucru? Ce îl doare când nu spun adevărul sau când sunt obosit? Din ce motiv alimentează conflictele noastre, ce nevoi are pe care poate nu le percep corect? De ce are nevoie celălalt?

Toate conflictele în viața de cuplu reprezintă ajutoare pe calea autocunoașterii și dezvoltării spirituale atunci când învățăm să privim spre mesajele pe care ni le aduc, la momentul când se manifestă.

(articol de Sebastian Stănculescu copyright 2012)