Concepte cheie în psihanaliză

Pentru că psihanaliza este deseori interpretată sau înțeleasă greșit, mi-am propus în acest scurt articol să trec în revistă câteva concepte fundamentale în înțelegerea psihanalizei. Desigur, psihanaliza fiind un întreg univers care a influențat puternic întreaga gândire europeană și americană în ultimul secol, ea nu poate fi redusă la termeni de dicționar și concepte. Totuși, îmi permit să ofer o scurtă viziune personală asupra psihanalizei pentru a ușura accesul studenților și cursanților mei la tainele acesteia, psihanaliza fiind înrudită prin profunzimea ei și de Consciousness Development Psychology și de mișcarea biografică antroposofică.

Libido-ul

Freud a fost un om preocupat de adâncurle ființei umane, de cunoașterea abisurilor existențiale ale existenței, căutând să descopere înțelesurile ascunse care stau în spatele comportamentului uman exterior și al neliniștilor lăuntrice care pot duce uneori la patologia vieții psihice individuale. Astfel, el a cercetat cu metodele proprii originea și resursele energiei psihice care stă în spatele întregii activități umane. Pentru Freud, căutarea plăcerii generează energia primordială a vieții psihice, de unde omul organizează toate resursele sale de creativitate, cogniție și afectivitate pentru a fi mulțumit. Căutarea energiei psihice primordiale a fost numită „libido”, ca expresie a orientării după plăcere, a sexualității sub diversele ei forme. Sexualitatea nu este întotdeauna explicită, ea luând forme multiple ale relaționării interumane, exprimându-se printr-o serie amplă de gesturi, atitudini, strategii de comunicare și interacțiune socială.

Prima topică: conștient – inconștient

O idee de bază în prima topică freudiană propune împărțirea vieții psihice în activitățile conștiente și în cele inconștiente. Astfel apare evident pentru observatorul atent că, în cadrul vieții psihice individuale, întâlnim deopotrivă procese complet înconștiente și procese conștiente. Cele inconștiente sunt strâns legate de domeniul fiziologiei corpului uman, cele conștiente țin în principal de activitatea neocortexului în procesele de cogniție.  Între cele două, Freud așează domeniul preconștientului, ca o anticameră în care se pregătesc elemente ale vieții inconștiente care urmează să pășească în domeniul conștienței sau elemente refulate, care sunt sustrase conștientului datorită impactului acestora asupra echlibrului vieții psihice.

A doua topică: id, ego, superego

Ulterior, Freud a revenit la topica aparatului psihic introducând conceptele de id, ego și super-ego, pentru a explica instanțele eului ca generator al conștienței. Astfel, id-ul reprezintă sursa tuturor instinctelor, pornirilor și dorințelor, ego-ul reprezintă eul propriu-zis al omului, care moderează aceste impulsuri pe baza cenzurii create de super-ego, ca internalizare a preceptelor morale însușite de individ prin educația dobândită.

Complexul lui Oedip (Electra)

Pe parcursul dezvoltării psihice a copilului începând cu vârsta de 4-5 ani are loc un proces de inversiune a rolurilor în care atât copilul de sex masculin, cât și cel de sex feminin trec printr-un moment de raportare de tip concurență la părintele de același sex, cu ritmuri și etape de rezolvare a conflictului diferite. La nivel individual se conturează în ritmuri diferite identitatea de sine prin raportare la obiectul sexual de sex opus, respectiv mama pentru băiat și tatăl pentru fată, părintele de același sex fiind considerat „concurența”. Depășirea etapei Oedip a copilăriei reprezintă un proces maturizare în cadrul căruia este echilibrată relația cu părintele de același sex și relația socială generală cu persoane de același sex.

Actul ratat

Elementele ascunse ale vieții inconștiente a omului se manifestă uneori fără voia ego-ului prin comportamente sau erori aparent neintenționate, care dezvăluie frici, frustrări, nemulțumiri. Astfel, prin erori de exprimare, confuzii de nume/persoane/cifre sau situații, manipularea defectuoasă a unor obiecte, viața inconștientului se revelează observatorului atent prin așa-numitele „acte ratate”, care devin oglinzi pentru straturi mai profunde ale vieții psihice individuale. Actele ratate ne indică frustrări, nemulțumiri, negări care nu au fost încă prelucrate de eu, manifestându-se sub pragul conștientului.

Visele

Freud considera că visele sunt o poartă sigură și semnificativă către manifestările inconștientului, căci odată ce super-ego-ul este slăbit prin starea de somn, cenzura conștientului scade, lăsând manifestările vieții psihice abisale să se reveleze în imagini și simboluri. Acestea pot fi interpretate pe baza unei serii de exemple descrise de Freud în „Interpretarea viselor”(Die Traumdeutung, 1899), începând de la ediția a III-a, unde sunt propuse o serie de simboluri. În general viselor le-a fost atribuită o valoare deosebită în mai multe școli de psihologie și în trecut, în cadrul școlilor de filosofie sau grupări religios-spirituale.

Personal consider că indiferent de transformările prin care a trecut psihanaliza în ultima sută de ani, punctul ei de plecare este incomplet, întrucât căutarea plăcerii nu poate constitui motorul întregii activități psihice a omului. Precum Viktor Frankl soma teoria de bază freudiană, subliniez și eu că nu am putea înțelege sacrificiul și motivația ca resursă a faptelor purtătoare de sens din viața omului doar pe baza acestui singur concept. Omul urmărește idealuri, principii, valori superioare ale vieții sale, pe baza cărora se structurează întreaga strădanie a individului spre dezvoltare și echlibru. Conceptele de bază din psihanaliză pot fi unelte temeinice în autocunoaștere, dacă le alăturăm sensul în accepțiunea sa logoterapeutică și criteriul moralității.

dr. Sebastian Stănculescu – psiholog, trainer, autor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.