Lumea europeană şi continentul American au cunoscut până acum 200 de ani extrem de puține informații despre tradiţiile Orientului. Odată cu colonizarea Indiei, din interese preponderent economice, civilizaţia apuseană a luat contact cu o cultură şi cu o civilizaţie fascinantă, care a generat multiple valuri de reforme religios spirituale în lumea occidentală. Prin impactul rapid avut de teosofia fondată de mediumul Helena Petrovna Blavatski şi prin misiunile spirituale ale unor yoghini renumiţi care au pornit pe căile Occidentului ca misionari, esoterismul hindus a ajuns rapid în lumea noastră, prinzând rădăcini puternice mai ales în secolul al XX-lea, când industrializarea masivă a început să-şi arate efectele cultural-spirituale neplăcute.

Astăzi Occidentul cunoaşte zeci de direcţii şi de şcoli spirituale, majoritatea curentelor esoterice adoptând noţiuni de bază provenite din limba sanscrită, limba prin intermediul căreia au ajuns la noi doctrinele hinduse. Cunoaşterea esoterică a preluat termeni precum karma, dharma, chakra – mai des folosiţi – sau dehavan, brahman, kamaloka – în literatura de specialitate. Deși a trecut mult timp de la aceste influențe inițiale, termeni din limba sanscrită au fost preferați unor termeni inexacți din limbile europene actuale.

Dacă ne apropiem de cunoașterea chakrelor, trebuie să ştim că termenul chakra înseamnă în limba sanscrită roată. Cuvântul este atribuit în cunoaşterea esoterică organelor noastre superioare invizibile privirii fizice, pe care le posedă fiecare om pentru a percepe lumi nevăzute.

Indienii le-au numit roţi (chakras) sau flori colorate de nufăr, căci ele au o formă circulară şi se rotesc în jurul unei axe, la unii oameni mai mult, în funcție de nivelul lor de dezvoltare interioară. Există chakre mai mari şi chakre mai mici. În funcţie de importanţa lor pentru funcţionarea corpurilor noastre fizic, sufletesc sau spiritual au culori și roluri diferite. Acupunctura, spre exemplu, se bazează pe o cunoaştere exactă a acestor roți care formează centri de energie vitală ce compun primul nostru corp nevăzut, numit în esoterism corp eteric sau corp energetic. Marii meditatori se interesează în special de chakrele care compus corpul nostru sufletesc, numit și corp astral.

Chakrele cele mai mici sunt câteva zeci de mii şi se formează ca un fel de noduli rotunzi, în fiecare loc unde fire de energie vitală se intersectează. Am putea să-i comparăm grosolan cu ganglionii, doar că sunt mult mai mici şi au mereu o structură rotundă. Acestea se află în special la nivelul corpului eteric uman și animal.

Chakrele secundare sunt prezente și în coprul eteric și în organizarea noastră sufletească. Ele se află la coate şi genunchi, în palme şi tălpi, în dreptul umerilor sau omoplaţilor şi câteva de-a lungul trunchiului, pe partea stângă sau dreaptă a corpului fizic. Centrii din palme şi tălpi sunt folosiţi mai ales pentru vindecări prin transfer de energie.

Chakrele principale sunt şapte la număr după tradiţia esoterică, urmând să fie descris pe rând, de jos, de la baza coloanei vertebrale până sus, spre creştetul capului. Ele sunt cel mai bine cunoscute de publicul larg interesat de esoterism, fiind organele care ne permit să avem acces la percepții de clarvedere sau la abilități sufletești noi. Vom descrie pe scurt fiecare chakra principală în parte, pentru a ne familiariza cu acestea.

Muladhara charka este prima chakră.Cuvântul „muladhara” în limba sanscrită înseamnă „rădăcină” sau „bază”. Centrul se află la jumătatea distanţei dintre anus şi sex. El este realmente o rădăcină a fiinţei umane, căci prin această chakră se creează principalele legături ale noastre cu Pământul. Muladhara este asemenea unei pâlnii orientate în jos, asociată la indieni cu energia sexuală corelată cu şarpele Kundalini. Din acest centru pornesc spre creştetul capului trei canale principale de forţe, unul central, paralel cu coloana vertebrală, iar două laterale, numite tradițional Ida şi Pingala. În mitologie chakra este reprezentată ca un lotus roșu cu patru petale în care sălăşluieşte dormind şarpele Kundalini, încolăcit de trei ori si jumătate în jurul unui falus.

Swadhisthana chakra, chakra sacrală, s-ar traduce din sanscrită prin „roata locuinţei proprii”. Ea se află aproximativ la jumătatea distanţei dintre pubis şi ombilic, chinezii buddhişti plasând-o cu două degete sub ombilic, iar unele şcoli taoiste cu zece centimetri sub acesta. Swadhisthana se află în plexul lunar al corpului, în zona primelor vertebre sacrale, fiind denumită şi chakra lunară, deoarece este subordonată activităţii Lunii. E reprezentată printr-un lotus portocaliu cu şase petale, ce constituie şase funcţii sau aspecte ale emoționalului nostru.

Manipura chakra,„oraşul bijuteriilor”, este chakra plexului solar şi se află aproximativ între a douăsprezecea vertebră toracică şi prima vertebră lombară. Ea este reprezentată printr-un lotus galben cu zece petale-aspecte. Ea reprezintă forţele solare în om, forţele de digestie, de securitate şi control, chiar forța de manipulare.

Anahata chakra, în traducere „nelovită”, este chakra inimii aflată între primele vertebrele. Are culoarea verde şi douăsprezece petale, fiind reprezentată în tradiţia esoterică printr-o stea cu şase colţuri, deoarece acest centru se află la mijlocul dintre cele trei chakre ale Pământului şi cele trei chakre îndreptate spre Cer.

Vishuddha chakra, în traducere „purificare”, este chakra gâtului. Ea răspunde de domeniul comunicării și înțelegerii. Are şaisprezece petale şi este reprezentată printr-un lotus albastru.

Ajna chakra sau chakra frontală este supranumită şi „al treilea ochi” deoarece, în mistica indiană, lotusul Ajna deschis reprezintă simbolul clarvederii. Ea este poziţionată între sprâncene şi are două petale, fiind reprezentată tradițional prin culoarea indigo.

Sahasrara chakra, „chakra coroană”, este simbolizată printr-un lotus de lumină cu o mie de petale. Violet sau alb, a fost cunoscută ca poarta spre lumea spirituală, spre legătura omului cu Cerul şi cu zeii.

Din perspectiva unei cunoaşteri spiritual ştiinţifice moderne, chakrele nu sunt doar centri energetici, cum îi numeşte deseori esoterismul modern. Ele reprezintă organe sufleteşti şi spirituale care ne pot revela aspecte noi ale realităţii la care nu putem avea acces până ce acestea nu se activează. Deschiderea unei chakre poate fi comparată astfel cu trezirea unui nou simţ. Putem să considerăm că în măsura în care ochiul revelează omului o lume, iar auzul aduce spre conştienţa noastră aceeaşi lume dar într-o modalitate mult diferită, tot astfel şi activarea unui nou organ sufletesc ne permite accesul la o adâncire a cunoaşterii lumii. Mai simplu spus, cele șapte chakre sunt șapte perspective asupra realității, șapte moduri de a vedea lumea sau șapte niveluri ale înțelegerii, prin care trecem cu toții în diverse situații concrete de viață, mai mult sau mai puțin conștienți.

(Articol de Sebastian Stănculescu  publicat în ianuarie 2010 în revista Infoterapii)

Comments are closed.

Language
Vizitatori
  • 149816Total: