Drumeție la Cetățile dacice din Munții Oraștiei, 24-25 august 2019

Drumeție la Cetățile dacice din Munții Oraștiei, 24-25 august 2019

În luna august vă invit la o nouă drumeție în Munții Orăștiei, la Cetățile dacice, unde vom explora o călătorie altfel prin istoria și mitologia muntelui.

Program: Sambătă, 10:00-17:00, duminică, 10:00-13:00.

Detaliile privind traseul stabilit vor fi comunicate prin e-mail celor înscriși.

Contribuție participare: 200 lei/persoană, la înscriere.

Înscrieri la: contact@sebastianstanculescu.com.

Cazarea la pensiuni și hoteluri din zona se va realiza individual, ca anul trecut.
 Recomandare de cazare: pensiuni din zona Costești/Orăștie.

Drumeție în Munții Bucegi, 10-11 august 2019

Drumeție în Munții Bucegi, 10-11 august 2019

Ca în fiecare an, în luna august vă invit la o drumeție în Munții Bucegi unde vom explora o călătorie altfel prin istoria și mitologia muntelui.

Program: Sambătă, 10:00-17:00, duminică, 10:00-13:00.

Detaliile privind traseul stabilit vor fi comunicate prin e-mail celor înscriși.

Contribuție participare: 200 lei/persoană, la înscriere, pentru rezervarea locului dvs.

Înscrieri la: contact@sebastianstanculescu.com.

Cazarea la pensiuni și hoteluri din zona se va realiza individual, ca anul trecut.

Gestionarea atacurilor de panică

Atacurile de panică au devenit celebre, deși puțini oameni înțeleg ce înseamnă de fapt un atac de panică. Panica reprezintă o stare de anxietate crescută, pe care o gestionăm cu dificultate, întrucât ea depășește pragul normal de rezistență la frică. Starea de panică paralizează mai multe funcții psihice, atacând funcțiile organismului printr-o somatizare mai ușoară sau mai profundă.

Prin ce se caracterizează, de fapt, un atac de panică? Printr-o stare de frică, de anxietate crescută, care devine efervescentă și crește în intensitate din ce în ce mai mult pe măsură ce victima „atacului” se sperie de propriile gânduri și reacții fiziologice.

În general, anxietatea modifică pulsul sanguin, tensiunea, afectând și ritmul respirator. Pe măsură ce un om a cărui anxietate depășește limita normală tolerabilă simte că îi crește tensiunea, că respiră mai greu sau că îl înțeapă inima, acesta se sperie tot mai tare de modificarea funcțiilor sale fiziologice. Cu cât se sperie mai tare, cu atât tensiunea lui se va modifica, respirația va fi mai dificilă datorită pulsului oscilant, iar presiunea sau înțepăturile resimțite în zona toracelui vor crește în intensitate. Atacul de panică propriu-zis este declanșat de momentul în care starea inițială de anxietate este dublată de anxietatea produsă de modificarea ritmurilor respirator sau cardiac. Atunci avem de gestionat două stări anxioase care se amplifică una pe cealaltă. Putem vorbi astfel despre o „anxietate primă”, inițială, și despre o „anxietate secundă”, ale cărei origini se află cel mai des în tendințele spre ipohondrie.

Ce determină „anxietatea primă”? O serie amplă de factori personali pot stimula apariția acestei stări inițiale de frică. Teama de a nu fi suficient de bun, de a nu putea răspunde satisfăcător așteptărilor sau solicitărilor celor din jurul nostru, de a nu putea respecta termenele de finalizare ale unor sarcini asumate, teama de a fi respins sau abandonat pot declanșa această stare de început.

Cum oprim această anxietate inițială pentru a nu deregla funcțiile noastre vitale? Oprim derularea acestui proces atunci când eul nostru poate oferi un răspuns satisfăcător întrebărilor sau neliniștilor care se nasc în mintea noastră la contact cu situațiile exterioare sau interioare descrise anterior. Spre exemplu, atunci când sunt pus în fața unor așteptări foarte mari, coborârea nivelului acestora este ceea mă poate liniști. Când nu reușesc să îmi ofer un răspuns care să diminueze stresul și anxietatea inițială, apare dereglarea funcțiilor cardio-respiratorii, prin somatizare, în termen de câteva secunde sau minute de la momentul în care sistemul meu cognitiv nu poate gestiona gândurile care cresc anxietatea.

Ce determină „anxietatea secundă”? Așa cum am menționat anterior, al doilea tip de anxietate provine din identificarea unor nereguli în funcționarea sistemelor respirator sau cardiac. La depistarea unei presiuni crescute la nivelul capului, unei înțepături în piept sau unei respirații îmgreunate, se declanșează o alertă generală, însoțită de o serie de gânduri care alimentează panica, de tipul: o să fac un accident vascular cerebral, urmează un preinfarct, nu mai pot respira, o să mă sufoc, voi muri, ș. a. Frica secundă poate crește atât de mult, încât să determine creșterea stării de panică până când apar amețeala, tremuratul membrelor sau chiar leșinul, dacă tulburările cardiace nu se domolesc.

Cum oprim „anxietatea secundă”? Pentru a opri declanșarea și creșterea în intensitate a celei de-a doua anxietăți este important să intervenim la nivel cognitiv pentru a opri scenariile ipohondre. Astfel, este foarte important să respirăm adânc, să ne liniștim, pentru a lăsa sistemul cardio-respirator să se reechilibreze. După doar două, maxim cinci minute, pulsul și respirația se vor stabiliza dacă oprim gândurile care alimentează panica. Sigur, dacă liniștirea gândurilor ipohondre nu duce la restabilizarea funcțiilor vitale, este necesar să căutăm asistență de specialitate.

Cele mai multe atacuri de panică pot fi ușor gestionate de noi înșine, prin diminuarea gândurilor care cresc anxietatea. A bea un pahar de apă, a lua o pastilă de calciu sau magneziu efervescent, a ne așeza pe un fotoliu și a respira adânc de 10-15 ori sunt soluțiile cele mai la îndemână pentru oricine. Uneori, poate fi necesar și ajutorul unui psiholog, spre a rezolva conflictele cognitive care duc la stările anxioase inițiale sau la cele secunde, din categoria tendințelor spre ipohondrie.

Sebastian Stănculescu (trainer, consilier, psiholog)

Trei greșeli greu de recuperat în educație

Zilele trecute, o mămică m-a întrebat care este motivul pentru care, la imediat trei decenii de la revoluție, părinții tot nu știu ce este mai bine pentru educația copiilor lor, deși orice librărie și Facebook-ul sunt pline de titluri cu îndemnuri parentale – care mai de care mai interesante și mai picante. Am decis să schițez câteva principii generale, de bun simț, pe care consider că fiecare părinte responsabil ar trebui să le cunoască înainte de a se avânta spre adoptarea unora sau altor teorii asupra educației.

Psihologi proaspăt absolvenți care devin mari mentori pe parenting, traineri pozitiviști americani care îndeamnă părinții să nu le zică „nu” copiilor, maeștri care ne spun că fiecare copil este deja mai înțelept și experimentat la naștere decât adultul – avem tot soiul de idei despre parenting. Dar este greu să alegi ce să faci, mai ales pentru că cele mai multe dintre aceste idei au o parte de adevăr, care este logică și coerentă, însă aplicarea acestor adevăruri generale la etapele de vârstă ale copilului propriu și la scopurile educației lasă loc unei serii uriașe de interpretări. Întâlnind în fiecare an, ca studenți, cadre didactice, psihologi sau părinți sute de persoane care întâmpină dificultăți în relația cu copiii, am concretizat aceste trei principii generale, la care îl invit pe fiecare părinte să se gândească, pentru că experiența mea profesională mi-a demonstrat că absența unei preocupări pentru aceste domenii ale educației duce la efecte greu de recuperat.

I. Principiul limitelor ferme

Copilul este o ființă nelimitată, care nu poate percepe lumea din jur decât prin delimitarea ei față de sine. Lipsa limitelor în educație duce la două extreme, foarte periculoase fiecare. Prima extremă este aceea a copilului răsfățat-rebel care devine ulterior un adult impertinent, insensibil și neinteresat de efectele faptelor sale asupra lumii în care trăiește. Cea de-a doua extremă este aceea a copilului supus-învins de convențiile dure din jur, care nu poate avea inițiativă și încredere în sine pentru că se simte prea mic sau neimportant. Primului tip îi este caracteristică o atitudine de tipul „totul mi se cuvine”, desigur, de aici derivă și „ai mei sunt niște idioți/distruși/ratați”, „fac ce vreau eu că așa am eu chef”, „dacă ești mama/tata, nu înseamnă că trebuie să ascult de ideile tale tâmpite”, ș.a. Celui de-al doilea tip îi este caracteristică o atitudine de tipul „nu merit”, „merg unde vreți voi”, „nu știu ce (să) vreau”, ș.a.

Dacă nu suntem în stare să îi spunem copilului nostru „nu!” atunci când face ceva greșit, nu va deprinde un model de moralitate și nici de reguli sociale, la care va trebui să se raporteze în viața de adult. Sigur, asta este valabil pentru părinții care nu vor să crească un copil pe care să îl abandoneze pe o insulă în Pacific. Iar dacă nu suntem în stare să îi arătăm copilului propriile limite ale oboselii, corectitudinii, nevoilor noastre, el nu va prelua acest comportament – inițial imitativ, și nu va putea spune nici el „stop” atunci când cei din jur îi invadează spațiul interior. Un părinte care îi dă totul copilului său, care nu doarme, care nu are camera sa, care se sacrifică pentru „ceilalți” este un model bun pentru un copil nu va putea să lupte în viața de adult pentru spațiul său personal, pentru nevoile lui sau pentru identitatea sa.

II. Principiul libertății

Copilul are nevoie de libertate pe parcursul dezvoltării sale, însă libertatea este diferită în funcție de stadiile de vârstă în care se află.

Pentru copilul mic (0-7 ani), libertatea înseamnă că fac ce știu părinții mei că este sănătos și bun pentru mine, dar am libertatea de a alege culoarea, gustul sau formele unor jocuri sau jucării pe care le aduc în întâmpinarea mea cei mari. Libertatea de a face ce vreau eu este una caracteristică vârstei adulte. Gândiți-vă doar ce ar putea face un copil supărat care are la îndemână ca jucării un topor, o marijuana aprinsă sau o tabletă cu un browser deschis cu filme pornografice.

Copilăria medie (7-14 ani) are o libertate mai mare, care presupune că preluăm regulile de conduită morală și socială ale familiei, dar în cadrul acestora putem să ne asumăm responsabilități care contribuie la dezvoltarea noastră ca viitori adulți. Putem contribui la sarcini comune ale familiei (cumpărături, ateliere/cursuri, gestionat propriile cheltuieli printr-un buget personal restricționat de părinți în privința posibilelor cheltuieli neacceptabile). Libertatea înseamnă că deja pot strânge bani pentru a-mi plăti singur haine, sucul în oraș sau filmul cu prietenii. Însă părinții vor fi cei care vor spune dacă am sau nu voie un anumit lucru, conform regulilor familiei mele, dacă pot purta, spre exemplu, o bluză cu decolteu latg sau un maieu cu cranii imprimate.

În adolescență, libertatea însemnă un contract clar de responsabilități pe care le avem pentru propiile nevoi. Consistența și coerența principiilor morale și sociale ale părinților din primii 14 ani de viață sunt cele care vor fi întărite acum prin reguli generale care țin nu de activitățile sociale cu prietenii, nu de opțiunile vestimentare, care pot fi mai libere, cât de ceea ce ține de siguranța personală și de demnitate.

„A face ce vreau” cred că este cea mai nepedagogică atitudine pe care o poate favoriza vreodată un adult în raport cu un copil, asta mai ales în contextul în care nici adulții care fac ce vor ei nu sunt oameni liberi și responsabili, ci deseori se afundă singuri în propriile pasiuni, tensiuni de moment sau nevoi copilărești.

III. Principiul demnității

Din cadrul familiilor cu un statut mediu și submediu s-au stins tot mai mult, odată cu industrializarea și urbanizarea masivă, principiul valorii personale și al demnității individuale. În educația elitelor, cât și în educația oamenilor simpli de odinioară, trăia conștiența demnității fiecărui om, cu un puternic impact comportamental, astfel că tinerii erau îndreptați spre anumite valori semnificative care ajungeau să contureze viitorul fiecăruia.

Tot mai mulți tineri își pierd respectul de sine și demnitatea personală pentru că nu au fost îndemnați spre cultivarea acestora. Astfel, ar fi un mare ajutor dat unui copil să îi amintim, chiar și când nu mai este un copil, ci devine un tânăr, că valoarea lui individuală este mai importantă decât plăcerea, validarea sau frica de respingere a vreunui grup.

Deseori tinerii fac lucruri care le știrbesc moralitatea și demnitatea pentru că adulții din jur nu i-au învățat să prețuiască adevărul, cuvântul dat, onestitatea sau propriul trup.

Cultivarea prețuirii propriei demnități în educație trezește în copil un potențial extraordinar de coping (trecere peste situațiile de criză ale vieții), adaptare la mediu și autodepășire, astfel ca el să poată deveni un adult care să ia deciziile cele mai bune pentru un viitor echilibrat și cu împlinire. Demnitatea este cea care ne conduce traseul vieții pornind de la locul de muncă pe care îl vor avea copiii noștri, până la prietenii și familia care vor fi alături de ei în viața de adult. Deci, părinți, fiți voi înșivă demni și nobili, responsabili cu libertatea voastră, corecți și consecvenți pentru a avea copii demni și nobili, liberi, corecți și consecvenți!

Prof. dr. psih. Sebastian Francisc Stanculescu

Trecerea 2018-2019. Atelier pentru dezvoltare personală

Trecerea 2018-2019. Atelier pentru dezvoltare personală

Joi, 20 decembrie 2019, de la ora 17:30 la ora 20:30, vă așteptăm la atelierul de final de an, unde vom lucra asupra temelor dezvoltării noastre din această perioadă. Astfel vom căuta sensul provocărilor, limitărilor, darurilor și deschiderilor de drum care s-au manifestat, pregătind cu asumare și maturitate pașii noștri concreți următori, începând cu anul 2019.

Teme abordate:

– care a fost sensul experiențelor ultimilor ani?

– ce lecții de viață mi-au fost oferite și cum le-am primit?

– care este locul acestei perioade pentru întregul drum al vieții mele?

– ce domenii ale vieții (profesional, personal, social, familie/cuplu) au nevoie de o planificare asumată pentru a fi susținute consecvent în 2019?

– cine sunt eu în perioada 2018-2019 și cum pot educa potențialul meu conform cu obiectivele propuse?

Vă așteptăm cu drag!

Pentru înscrieri, trimiteți un email la contact@sebastianstanculescu.com.

Cum gestionăm frica?

Deși mulți oameni se laudă că lor nu le e frică de nimic, încercând să pară astfel mai puternici în ochii celor din jur, cele mai puternice personalități ale istoriei au recunoscut întotdeauna care sunt fricile lor, cu onestitate. Și asta pentru că oamenii puternici își cunosc cu adevărat fricile, nu le ascund, ci le controlează prin eul lor, in conformitate cu valorile lor morale.
Frica reprezintă o reactie de apărare și autoconservare care sălășluiește adânc în ființa noastră, dincolo de locul nfe ajunge conștiența noastră obișnuită. Ea constituie o emotie bazală extrem de importantă pentru toate fiintele. Cea mai cunoscută formă arhetipală a fricii este instinctul de supraviețuire, care are ca fațetă emoțională frica de moarte. Pentru observatorul atent, fricile noastre devin părți componente ale Umbrei noastre, ale părții ascunse a personalității omului, apărând în conștiența obișnuită în figuri deseori demonice, drept dușmani ai echilibrului interior.

Cum poate omul să gestioneze domeniul fricilor sale? În funcție de nivelul la care se raportează la ele, el poate aborda frica din două perspective, una exterior-comportamentală, alta mai profund-ființială.

La un nivel superficial, fricile se manifestă ca reacții emoționale la contact cu stimuli exterior potențial vătămători integrității fizice sau psihice a individului. Astfel, frica este un răspuns al nostru la mediu, răspuns adaptat la capacitatea noastră individuală de reacție și la pragurile noastre interioare. Astfel, cu cât pragul unei frici este împins mai departe, cu atât crește adaptarea noastră la factorul declanșator. Prin expunere controlată și voluntară la frica de înălțime, omul se desensibilizează față de ea, ajungând să o poată gestiona mai ușor. Expunerea conștientă este, de fapt, asumarea emoției și controlul acesteia prin obișnuință.

Pentru o perspectivă mai profundă, putem afirma faptul că fricile noastre, în interiorul vieții lăuntrice subconștiente, devin ființe vii, care au manifestări proprii. Putem urmări, printr-o analiză atentă, care este povestea fiecărei frici, realizând astfel cum a luat naștere, ce manifestare psihică sau somatică are și din ce se hrănește/alimentează.

Doar atunci când privim fiecare frică a noastră ca pe o ființă care are povestea ei, o putem descoperi și înțelege la un nivel mai adânc. Astfel, prin cunoașterea ei, ajungem să o gestionăm corespunzător și să o echilibrăm, conform naturii sale, prin dezvoltarea noastră personală ca indivizi. Atunci fricile nu ne vor mai apărea drept dușmani care ar trebui răpuși, ci ele devin tovarăși de drum prin metamorfozarea lor într-un potențial transformator. Frica devine astfel curaj, perseverență, răbdare, înțelepciune sau încredere.

Serile de parenting responsabil

Dragi parinti si viitori parinti,

Lla solicitarea mai multor parinti, vor reincepe serile de parentng responsabil coordonate de dr. Sebastian Stanculescu. Aceste intalniri vor avea loc lunar, in prima sau a doua joi a lunii, de la ora 18:00 la ora 20:00, in zona Piata Victoriei, la CDPA.

Ne dorim ca aceste seri sa fie un mediu cald si util, in care sa gasiti raspunsuri concrete legate de cresterea si dezvoltarea copiilor, privind sanatatea unei familii moderne, intr-o lume in plina transformare.

Pentru inscrieri, ne puteti trimite un emai la contact@sebastianstanculescu.ro

Va asteptam cu drag!

Curs de interpretare a desenului

Curs de interpretare a desenului

In luna septembrie 2018 va avea loc un curs format din trei module dedicat temei interpretarii desenului.

Interpretarea desenului a fascinat secolul XX, dupa ce descoperirile psihanalizei si analizei jungiene au indreptat atentia spre profunzimile vietii psihice. In cadrul acestui atelier vom lucra asupra unor cadre generale si particulare a interpretarii desenului si utilizarii desenului pentru a ne cunoaste mai bine, pentru a-i intelege pe cei din jurul nostru si pentru a putea comunica mai usor cu copilul nostru.

De la interpretarea propriului desen la studiul unor desene noi, ca studii de caz, vom aborda mai multe perspective de lucru care vor deschide in fata noastra o poarta spre intelegerea mai profunda a lumii interioare.

Modulele vor avea loc joi, 13 septembrie, joi, 20 si joi, 27 septembrie 2018, de la ora 18:00 la ora 20:30.

Modulul I: Topografia desenului.

Modulul II: Mesajul desenului.

Modulul III: Terapia desenului.

Participantii sunt rugati sa aiba la ei cate un bloc de desen A4 si un set simplu de creioane colorate.

Participare: 350 lei/modul.

Inscrieri la contact@sebastianstanculescu.ro

Relatia de cuplu si dezvoltarea personala.

Relatia de cuplu si dezvoltarea personala.

Workshop relational pentru dezvoltare personală

sâmbătă, 4 august 2018, orele 10:00 – 17:00


    • Care este ritmul unei relații de cuplu?
    • Cum sunt definite rolurile partenerilor?
    • Care este bagajul emoțional adus de fiecare partener în relație?
    • Cum sunt echillibrate momentele tensionate?
    • Care este locul nevoilor fiecăruia într-un cuplu?
    • Unde creăm spațiu pentru idealurile comune?

Sunt multe întrebări care privesc viața în doi, astfel că vă invit la un atelier de sâmbătă în cadrul căruia să lucrăm activ asupra temei relațiilor, cu o abordare matură și responsabilă.

Vom lucra cu elemente de psihologie analitica, logoterapie, psihanaliza, psihologie a dezvoltarii constientei si art-terapie.

Evenimentul are loc sâmbătă, 4 august 2018, de la ora 10:00 la ora 17:00.

Înscrieri la contact@sebastianstanculescu.ro.

Școala de vară 2019: PUTERILE MELE

PUTERILE MELE

Școala de vară 

pentru dezvoltare personală

21-26 iulie 2019

 

Vă invit și în acest an la un seminar pentru dezvoltare personală unde vom lucra prin tehnici de dezvoltare a conștienței, arte combinate și introspecție pentru a descoperi și consolida puterile noastre interioare.

Structură

Programul presupune participarea la  5 zile de activități intensive, de la ora 10:00 până la ora 17:00. Toate evenimentele sunt destinate dezvoltării personale, astfel că experiențele mijlocite de toate atelierele sunt clădite una pe alta, pentru a oferi un sprijin real în dezvoltarea fiecărui participant la finalul celor 5 zile.

Program

09:00-10:00 – Mic dejun

10:00-11:15 – Atelier dezvoltare abilități sociale

11:30-13:00 – Curs dezvoltare personală I

13:00 – 14:00 – Masa de prânz

14:00-15:15 – Atelier artistic

15:30-17:00 – Curs dezvoltare personală II

19:00 – 19:30 – Cina

După ora 17:00, programul este liber initiațivelor și proiectelor individuale.

Deschiderea scolii de vară va avea loc duminica, 21 iulie 2019, la ora 20:00, cu prelegerea „Super-eul si super-puterile omului”, iar încheierea va fi vineri, 26 iulie 2019, la ora 12:00, cu prelegerea „Moralitatea și valorile individuale”.

Participare

La acest eveniment pot participa cei care doresc să lucreze la dezvoltarea lor personală pentru a deveni mai echilibrati și mai puternici. Pot lua parte la eveniment și persoane care nu au participat anterior la ateliere de dezvoltare personală, cu condiția să aibă peste 16 ani.

Școala de vară va dura 5 zileLocurile fiind limitate, ele se vor ocupa în ordinea înscrierilor, dupa ce organizatorii aprobă solicitările de participare.

Locație

Evenimentul va avea loc la Izvorul Mureșului. Detaliile de participare la școala de vară vor fi trimise pe email celor înscriși.

Costuri

1400 lei Participare + cazare + masă. Camerele sunt cu 2 sau 3 paturi, cu toaletă proprie, în condiții decente, pachetul oferit cuprinzând trei mese vegetariene pe zi pentru cele 5 zile de curs. 300 lei din această sumă se vor achita la înscriere, pentru rezervarea locului.

1700 lei Participare + cazare + masă cu opțiunea de cameră single.

Înscrieri

Pentru a vă rezerva un loc sau pentru a solicita informații suplimentare vă rugăm trimiteți un email AICI. Datorită specificului activității, locurile sunt limitate și se vor ocupa în ordinea înscrierilor.

Pentru rezervarea unui loc se va achita un avans (nerambursabil) in valoare de 300 lei la inscriere.

Organizator și coordonare activități

dr. Sebastian Francisc Stănculescu – trainer, coordonator cursuri dezvoltare personală, psiholog,  autor.

Atelier in Bucegi

Atelier in Bucegi

In weekendul 18-19 august 2018 va invitam la un atelier in natura, in Muntii Bucegi.

Cazarea si masa se vor organiza in mod individual de fiecare participant, la pensiuni, cort sau hoteluri din zona Padina sau oras Sinaia (la cca 70 km distanta).

Program:

Sambata, orele 10:00 – 13:00 – Drumetie si atelier.

Sambata, orele 14:00 – 18:00 – Drumetie.

Duminica, orele 10:00 – 13:00 – Drumetie și atelier.

Accesul la Peștera Ialomicioarei se va achita individual (cca 20 lei).

Detaliile privind locul de întâlnire vor fi trimise celor înscriși la eveniment.

Vă recomandăm să rezervați locul dvs. de cazare individual din timp, întrucât luna august este în mijlocul sezonului.

La Peștera, aproape de locul de pornire în drumeții, se poate ajunge cu autoturismul personal sau cu jeepuri organizate din Bușteni, cu tarif similar celui de telecabină (cca 40 lei).

Traseul va fi de o dificultate medie, pentru a permite un acces usor tuturor participanților. Este precaut să aveti la indemana pelerine de ploaie (daca va fi necesar) si incaltari comode.

Workshop: 2017/2018 – Trecere conștientă între ani

Workshopul reprezintă o activitate de conștientizare, organizare și proiectare conștientă a temelor de lucru interior care sunt cerute de contextul actual al vieții noastre pentru a ne asuma cu responsabilitate noi pași în viitor. Vom analiza ce am învățat, ce nu am învățat, ce am dezvoltat și ce avem de dezvoltat în viitor, după o radiografie atentă a vieții noastre de până acum, pe mai multe planuri.

Evenimentul are loc miercuri, 20 decembrie 2017, între orele 17:30 – 20:30, la sediul CDPA.

Locurile sunt limitate și se vor ocupa în ordinea înscrierilor.

Școala de vară: FORTIFICAREA EULUI, 17-22 iulie 2018

FORTIFICAREA EULUI

 Școala de vară 

pentru dezvoltare personală

17 – 22 iulie 2018

 

Vă invit și în acest an la un alt fel de seminar pentru dezvoltare personală, unde vom lucra prin tehnici de dezvoltare a conștienței, arte combinate și introspecție pentru a ne apropia de o temă importantà: FORTA INTERIORĂ. Această temă a fost propusă ca preocupare a școlii de vară timp de trei ani, acesta fiind anul al doilea din triadă. În 2018 vom lucra asupra fortificării eului, a puterii noastre interioare.

Structură

Programul presupune participarea la  5 zile de activități intensive, începând cu ora 10:00 și încheindu-se seara, la ora 17:00. Toate evenimentele sunt destinate dezvoltării personale, astfel că experiențele mijlocite de toate atelierele sunt clădite una pe alta, pentru a oferi un sprijin real în dezvoltarea fiecărui participant la finalul celor 5 zile.

Dimineața vom avea un atelier și un curs, iar după-masa un atelier și un curs care presupun în unele zile o drumeție în natură.

Program

09:00-10:00 – Mic dejun

10:00-11:15 – Atelier dezvoltare abilitati sociale

11:30-13:00 – Curs dezvoltare personala I

13:00 – 14:00 – Masa de prânz

14:00-15:15 – Atelier artistic – meditativ

15:30-17:00 – Curs dezvoltare personala II

19:30 – 20:00 – Cina

După ora 17:00, programul este liber.

Deschiderea scolii de vara va avea loc marți, 17 iulie, la ora 19:00, cu prelegerea „Puterea interioara si fortificarea eului”, iar încheierea va fi duminică, 22 iulie, la ora 12:00, cu prelegerea „Sensul vietii si forta interioara”.

Participare

La acest eveniment pot participa cei care doresc să lucreze la dezvoltarea lor personala pentru a deveni mai buni, mai echilibrati, mai puternici. Pot lua parte la eveniment și persoane care nu au participat anterior la ateliere de dezvoltare personală, cu condiția să aibă peste 16 ani și să ne anunțe la înscriere dacă au probleme de sănătate speciale.

Școala de vară va dura 5 zileLocurile fiind limitate, ele se vor ocupa în ordinea înscrierilor, dupa ce trainerul aproba solicitatarile de participare.

Locație

Evenimentul va avea loc in localitatea Izvorul Mureșului. Detaliile de participare la scoala de vară vor fi trimise celor înscriși.

Înscrieri

Pentru a vă rezerva un loc sau pentru a solicita informații suplimentare vă rugăm trimiteți un email AICI. Datorită specificului activității, locurile sunt limitate și se vor ocupa în ordinea înscrierilor.

Un avans de 300 lei/participant (nerambursabil) va fi achitat la inscriere, pentru rezervarea locului dvs.

Organizator și coordonare activități

Prof. Dr. Sebastian Francisc Stănculescu – trainer, coordonator cursuri dezvoltare personală, psiholog,  autor.

Rugăciunea

Rugăciunea

Doamne, fă din mine unealta Păcii Tale.

Acolo unde este ură s-aduc iubire,

Acolo unde este ofensă s-aduc iertare,

Acolo unde este dezbinare s-aduc unire.

(Rugăciune simplă de Sf. Francisc din Assisi)

Calugar din Lavra KievDin dorul pentru lumea spiritului, omul resimte nevoia de a se adânci în sine. Această adâncire apare ca închidere a simțurilor față de lume și aduce o liniște tot mai profundă. Cei care au căutat să intensifice această stare de adâncire, au putut simți cum liniștea devine sfântă, căci, în ea, omul poate întrezări partea sa spirituală, ca licărirea unei Lumini în întuneric.

La început, când închidem ochii și ne retragem în noi înșine, trăim un întuneric normal. Această beznă este cunoscută oricărui om care poartă dorul în el. Însă, din această beznă, cu cât adâncirea este mai adâncă, răsare propria noastră Lumină interioară. La început este mai slabă, apoi se intensifică pe măsură ce păstrăm mai puternică liniștea sfântă ce se așează în noi. Această Taină a opririi simțurilor față de cele exterioare, pentru a regăsi spațiul sfânt din lăuntru a fost cunoscută tuturor școlilor spirituale autentice. Căci în această Taină, omul se întâlnește cu partea divină din el însuși.

În liniștea sfântă, sufletului îi apare ca binecuvântare un izvor de Lumină nesecată, care alină dorul de lumea spirituală. Acest izvor aduce apă vie inimii însetate și o hrănește. Taina întâlnirii cu spiritul din noi clădește în om forțe cosmice.

Un simbol medieval al inițiatului creștin, Parsifal, pe drumul vieții sale, când a întâlnit primul cavaler îmbrăcat într-o armură ce strălucea în soare, l-a întrebat cu o seninătate vie: Sunteți Dumnezeu? În același mod, sufletul se pleacă în fața luminii pe care o descoperă treptat în sine însuși, spunându-și că este Dumnezeu.

Și într-adevăr, inima recunoaște propriul spirit ca pe propriul Dumnezeu căci, în spatele acestei Lumini, se află o Ființă care e fost creată după Chipul și după Asemănarea Tatălui, Eul nostru Superior.

Cu cât omul a lucrat mai mult pentru a se adânci în sine, trăirea Luminii sale interioare devenea mai profundă. Astfel, mulți iubitori ai spiritului, au căutat să găsească acele căi prin care pot închide pentru un timp cât mai lung porțile simțurilor fizice, pentru ca momentele lor de întâlnire cu Lumina să fie mai dese și mai profunde. Din această dorință, cu ispitele ei, unele școli spirituale au clădit spații în natură, unde oamenii se puteau retrage mai ușor în ei înșiși. Acestea au devenit mânăstiri și sihăstrii.

La început, când ne retragem în noi față de bezna simțurilor exterioare, lumea sufletească pare să se așeze tot mai mult, să se liniștească. Pe măsură ce liniștea se așterne în noi, inima presimte Lumina. Cu cât liniștea devine mai profundă și sufletul mai gol de influențele lumii exterioare, cu atât sufletul se apropie mai mult de izvorul Luminii din lăuntru.

Dorul pare să fie din ce în ce mai mare, pe măsură ce ne apropiem de Lumină prin poarta liniștii și primim cu venerație atingerea Ei. Atunci, din această venerație, se naște rugăciunea.

Tradiții spirituale orientale și occidentale au căutat să cultive această stare de rugăciune. Iar scrierile unei mari părți a învățătorilor acestor tradiții au fost numite mistică. Și toți adevărații mistici au scris și au vorbit despre treptele rugăciunii, prin care omul primește binecuvântarea tot mai înaltă a întâlnirii cu Lumina.

Școlile mistice au fost inspirate de trăirea luminii și au dat indicații discipolilor pentru a purifica lumea lor interioară pentru a o aprofunda.

Primul pas spre rugăciune trebuie să fie curățarea inimii. Sufletul care poartă în el pasiuni nepurificate, nu se poate adânci în sine și nu ajunge la starea de rugăciune. Mereu va fi întrerupt din strădania de a găsi liniștea interioară de pofte, dorințe, gânduri și sentimente care aparțin lumii fizice. Misticul se străduiește să oprească aceste mișcări ale sufletului, pentru a deveni complet pasiv, complet inactiv.

După liniștirea sufletului printr-o purificare interioară treptată, urmează un alt pas. Această liniște trebuie transformată dintr-o liniște aparentă a gândurilor, într-o liniște a gândurilor, a sentimentelor și chiar a impulsurilor de voință. Sufletul trebuie liniștit nu numai în gândurile și reprezentările sale, ci și în sentimentele și impulsurile sale volitive. Când sunt oprite aceste trei surse de neliniște, în inimă coboară și liniștea sfântă, cea adevărată. Dacă liniștea aparentă este o tensiune de a opri stimulii exteriori, liniștea sfântă este o stare de relaxare în care în suflet trăiește doar dorul după Lumină.

Rugăciunea începe atunci când din liniștea sfântă, sufletul se îndreptă spre Lumină. Când discipolul atinge această treaptă, devine un trăitor al rugăciunii.

Misticii cunosc faptul că apropierea de Lumină este un drum de desăvârșire care durează mulți ani, timp în care sufletul se dăruiește tot mai mult venerației față de Ea, apropiindu-se tot mai mult. Iar această apropiere nu este altceva decât o oprire a oricărei activități sufletești. Activitatea este preschimbată într-o pasivitate în care sufletul se dăruiește dorului său de Lumină și așteaptă să curețe tot mai mult din el însuși, până ce această Lumină poate să i se reveleze tot mai mult, pe treptele desăvârșirii sale.

Starea de rugăciune aduce totodată o ieșire din prezentul nemijlocit, din ceea ce ni se oferă prin simțurile fizice. Prin starea de rugăciune, sufletul iese din cadrul temporalității și a spațiului și presimte, în liniștea sfântă din el, acțiunea forțelor divine care îi țes destinul ca două curente: unul care vine dinspre trecut și unul care vine dinspre viitor. Aceste două curente se întâlnesc în el și îl poartă pe drumul desăvârșirii.

Cultura prezentului a pierdut sensul rugăciunii. Căci forțele egoismului care au cuprins impulsurile materialismului din ultimele secole au echivalat verbul a ruga cu verbul a cere. Rugăciunea a devenit astfel o cerință adresată unei lumi mai înalte, în care acționează tot mai puternic egoismul. La început, ceea ce inspira misticul în rugăciune era dorul curat pentru lumea spirituală. Era dorul de originile spirituale din care provine omul și față de care o nostalgie milenară ne cheamă în permanență spre a ne întoarce acasă, în sânul Patriei de unde am plecat cândva. Acest dor pornea tot dintr-un egoism, însă era un egoism curat, pornit din setea și foamea față de lumea spirituală. Mai târziu, când rugăciunea a fost atinsă de egoitatea materială, ea a însoțit ritualuri care apelau la forțele zeilor spre împlinirea poftelor și dorințelor egoiste ale oamenilor. Astfel, mulți am uitat ce este cu adevărat rugăciunea.

Pentru drumul spiritual modern, atingerea stării de rugăciune este o cărămidă esențială în construcția Omului Superior din noi. După ce cunoaștem rugăciunea, vom înțelege o nouă Taină, cunoscută dintotdeauna inițiaților: rugăciunea autentică devine meditație, iar meditația autentică devine rugăciune. Însă acest lucru nu aparține lumii gândurilor inteligente, ci trăirilor spirituale concrete, care ne poartă, pe orice cale am porni, spre același Ideal, atâta timp cât păstrăm intențiile noastre curate, purificate mereu prin dragostea de Adevăr.

Prin rugăciune, omul se înalță treptat la o altă stare de conștiență, care îi permite cunoașterea lumilor superioare: starea de meditație. În același fel, învățăcelul va dezvolta trepte noi ale conștienței iar, când ajunge la acestea, venerația și smerenia îi umplu sufletul, atingând starea de rugăciune.

(Articol de Sebastian Stănculescu – Dorul lumii spirituale)

Călătorii cu sens: Cozia

Călătorii cu sens: Cozia

Dacă te bate gândul să mergi în defileul Oltului, îți recomand zona Cozia, unde poți vizita o serie de obiective interesante.

Punctul central de interes turistic (fiind la drumul mare, pentru tot leneșul) este Mânăstirea Cozia. Dacă ai și interese mai clasiciste, Băile Călimănești cu ape termale erau celebre și pe vremea Tovarășului, însă cazarea și centrele sunt destul de învechite.

Dacă decizi să te învârți în jurul Coziei, sunt 5 locuri de văzut, cu importanță mare pentru viața spirituală a nordului Olteniei și Țării Românești medievale.

  1. Dacă vii din Vâlcea pe drumul de tiruri, vei putea vizita vechiul Schit Fedeleșoiu, actualmente biserică de sat, cu ruine din secolul XVI. Aici a fost înmormântat Antim Ivireanul, un personaj clerical important pentru ortodoxia românească. Biserica în sine nu este impresionantă, însă îți oferă o perspectivă interesantă asupra malului mai puțin umblat al Oltului, unde se află și văi izolate de munte, cu trovanți (chiar dacă Muzeul – oficial – al Trovanților se află la Costești.
  2. Pe aceeași parte a Oltului cu Fedeleșoiu, după o foarte scurtă porțiune de drum forestier, se află Schitul Turnu, o veche sihăstrie a Coziei, unde găsești miere și faguri. Până nu demult, Mitopoliile au pus monopol pe comerțul eclesiastic în ultima vreme, puteai cumpăra și lumânări naturale din ceară, făcute de călugări.
  3. Mai sus, spre Muntele Cozia, la o distanță de vreo 90 de minute de urcat printr-o pădure frumoasă, se află adevărata sihăstrie a Coziei, vechi centru religios-spiritual din secolele XV-XVI. De aici spun legendele că s-ar fi tras și duhovnicul/îndrumătorul lui Mircea cel Bătrân. Vechea sihăstrie poartă numele de Stânișoara. Aici se află câteva grote străvechi de retragere în pustie, unde vechi anahoreți au viețuit nederanjați de cele lumești, care treceau cu ușurință pe drumul Coziei, ce lega Țara Românească de Transilvania și în secolul XIV.
  4. Trecând barajul lacului de acumulare, foarte aproape de Cozia, imediat lângă pod se află un deal micuț, aparent izolat de relieful din jur, datorită Oltului: Muntele Basarab. Aici viețuiește o veche comunitate de călugări (sunt grote de rugăciune și aici, dar neaccesibile circuitului turistic), fiind păstrată încă și biserica micuță cu numele „Cozia Veche”, strămutată la construirea barajului de acumulare, pentru a nu fi inundată.
  5. Cozia însăși e cunoscută de toată lumea, așa că recomand vizitarea Schitului Ostrov, o minunată oază de natură și tihnă pe o insulă a Oltului, cu acces din Călimănești. Aici se află și o icoană făcătoare de minuni, în biserica veche, din vremea lui Matei Basarab. 

Nu în ultimul rând, dar drept curiozitate, localnicii din Călimănești povestesc o legendă conform căreia din Mânăstirea Cozia se putea trece prin-un pasaj subteran pe sub Olt. Curioase sunt două elemente din complexul Cozia de astăzi: fântâna cu cele patru capete de regi/conducători (unii necreștini) și rozetele cioplite în piatră care înconjoară absidele naosului bisericii centrale cu un simbol care astăzi este cunoscut în esoterismul new-age drept „floarea vieții”.

Dacă vrei să mănânci și altceva decât mititei sau fripturi din porc la grătar, își va fi mai greu chiar în Căciulata/Călimănești dar, dacă insiști, ai șanse și la ceva mai delicat la unele restaurante ale pensiunilor din jur.

Dacă ai mers în zonă și ai întrebări sau dorești să ne împărtășești câteva impresii, te invit să adaugi un comentariu postării.

Drum bun, zic!

Cartea românească a morților

(Fragment din Călătorii între lumi, Sebastian Francisc Stănculescu, Univers Enciclopedic Gold, 2017)

Deoarece textele care compun așa numita Carte românească a morților sunt greu accesibile publicului larg, am adunat în această Anexă câteva texte diferite din seria Cântecul zorilor, Cântecul de petrecere sau Cântecul bradului, texte tradiționale românești care descriu drumul sufletului între lumi, în forma în care au fost acestea culese în secolul XX de Brăiloiu, Kahane și Stănculeanu.

„-Scual’, Mirie, scuală,/ Scual’ și mulțumeștie/ La strini, la vecini,/ Cui a făcu’ bine/ Di-a veni’ la tinie,/ Că și-or mai lăsatî/ Lucru lor die ziuă,/ Hodina die noaptea./ – Nu poci să grăiescî,/ Să lie mulțumescî,/ Mie mi-a venitî,/ Ieri, alatăieri,/ O corboaică niagră,/ Pie sus învolbinî,/ Din aripi pleznindî,/ Pe mini m-o pleznitî,/ Graiu mi-a pieritî./ Nu poci să grăiescî/ Să lie mulțumescî./ Li-o mulțămi Domnu’,/ Că iel mi-a da’ somnu’;/ Li-o multățmi Sfântu,/ Că iel mi-a lua’ gîndu./ – Să mergi, dragă mergi/ Doar pe livezi verzi,/ Pie unie-i bujoru, C-ai pleca’  cu doru;/ Pe unie-i sulfina,/ C-ai pleca’ cu mila./ Roagă-mi-tie, roagă,/ Măi, Mărie, dragă,/ Die copiii tăi,/ Iei să mi tie plîngă,/ Să nu plîngă tare,/ Să-și aibă răbdare,/ C-acu nu-i pie dare,/ Că de-ar fi pie dare,/ Copiii ți-ar da/ Plug cu patru boi,/ Și doi voinicei,/ Și-o turmă die oi/ Cu ciobanu lorî;/ Dar nu să mai puatie/ Ca să tie mai scapie/ Di la niagra moartie, Că muartea-i crăiasă/ Și mare miriasă,/ Merge-n bîlciu mare/ Și la fete mari,/ Fetie pie cosiță,/ Nevestie pie cîrpe./ Să mergi, dragă, mergi/ Tot pe livezi verzi,/ Și năintia ta,/ Un cerb ai vedia/ Și tu i-ai spunia:/ – Am trei frățîori/ Ca trei vînători./ Iei mi ti-a vâna/ Și pe mini m-or lua./ – Las’ că nu să puatie/ Ca să te mai scapie/ Di la niagra muartie!/ Să mergi, dragă, mergi/ La mîna direaptă,/ Că-i calia curată,/ Cu boii arată,/ Cu grîu semănată/ Și-s miesele-ntinsă,/ Făcliile-aprinsă./ Să n-o iei la stînga,/ Că-i calia nătîngă,/ Cu bivoli arată,/ Cu spini sămănată;/ Și la miezu nopțî,/ Cîn’ cîntă cocoșii,/ Miergi la Dumniezeu./ Jos să-i îngenunki,/ Puale să-i săruțî,/ Să mi tie-ndireptie/ Pie’ unie să dai,/ Ca să merji la rai;/ Mierji la Dumniezeu,/ Cu suflietu tău,/ Că raiu-i înkisă,/ Da iadu-i deskisî,/ Di-oi fi făcu’ binie,/ Ferice die tine;/ Di-oi fi făcu’ rău,/ Vai suflietu tău,/ Șase săptămîni/ Mergi pin mărăcini.”

 (Zorile din casă, Runcu, Gorj, mg. 3239 IIb, apud Kahane, p. 514)

„- Suz, bradulie, susî,/ Suz die cătr-apusî/ Greu noor s-a pusî./ Nu-i nuour die ploaie,/ Și-i pămîn’ cu piatră/ Pe brață lăsatie./ Haidi, brie, naintie,/ Nu ț-aduci-amintie!/ Nainte să mergi;/ Să nu tie sfiiești,/ Dacă mi-ai viedia/ V-un pom înfluritî,/ Nu-i pom înfluritî/ Și ie Domnul Sfîntî./ Haidi. Brie, naintie,/ Nu-ț aduci-admintie!/ Nainte să miergi,/ Să nu te sfiiești/ Dacă mi-ai viedia/ Răkită-nflurită,/ Nu ieste răkită,/ Și ie Maica Sfîntă,/ Haidie, bre, naintie,/ Nu-ț aduci-amintie!”

(Bradul, pămîntul și zorile, Runcu, Gorj, fg. 2974, apud Kahane, p.523).

Citate despre sensul vietii

Fiecare om trebuie sa se uite la sine insusi pentru a invata sensul vietii. Insa asta nu este ceva de descoperim, ci este ceva ce noi construim. – Antoine de Saint-Exupery

Numai un artist poate interpreta sensul vietii. – Novalis

Cei care au un „de ce” pentru care sa traiasca pot indura aproape orice . – Viktor Frankl

O viata netraita este o moarte prematura. – J. W. von Goethe.

Traieste-ti viata ca si cum ai avea o a doua sansa dupa ce ai trait-o gresit pe prima. – Viktor Frankl

Incepe lucrurile grele cat timp sunt usoare, iar lucrurile mari incepe-le cand sunt inca mici. O calatorie de o mie de mile incepe cu un singur pas. – Lao Zi

Viata este asemanatoare mersului pe bicicleta. Pentru a-ti pastra echilibrul este necesar sa fii in continua miscare. – Albert Einstein

La fel cum o lumanare nu poate arde fara foc, nici omul nu poate trai fara viata spirituala. – Buddha

Tot mai multi oameni au mijloace bune de a trai astazi, dar nu gasesc un sens al vietii. – Viktor Frankl

Viata este foarte simpla, insa oamenii insista sa o complice. – Confucius

Viata nu este despre a afla cine esti. Viata este despre a te crea pe tine insuti. – George Bernaned Shaw

Iubesti viata? Atunci nu risipi ca un nesabuit timpul, caci din timp este facuta viata! – Benjamin Franklin

Ia viata de piept. Nu ca s-o trantesti, ci ca sa-i auzi mai bine inima cum bate. – Tudor Musatescu

Viata ta este limitata, deci nu o risipi traind viata altuia. – Steve Jobs

Sensul vietii difera de la un om la altul, de la o zi la alta, de la o ora la alta. Ceea ce conteaza, din acest motiv, nu este sensul vietii in general, ci sensul specific al vietii unui om intr-un moment anume ale vietii sale. – Viktor Frankl

Despre rătăcirea de Crăciun

În urmă cu puțin timp, când am mers în vizită la nepoțica mea de 8 ani,  fetița m-a întrebat senină ce i-am adus. Fiind un copil dezinvolt și cu multă încredere în sine a făcut asta de multe ori și în trecut în preajma onomasticii, a zilei de naștere sau a Crăciunului. M-a uimit întotdeauna oglinda unei asemenea situații, pe care o văd multiplicată în sute de variante în adulții alături de care lucrez prin natura profesiei mele. În oglinda acestei situații văd la nivelul cultural actual o imagine a umanității lipsite de sens, care este, în opinia mea, una din marile surse ale rătăcirilor omului modern, lipsit de sens și coerență în viața sa de zi cu zi.

Pentru a fi înțeles corect, trebuie să spun că eu cred în activarea forțelor interioare ale omului, în depășirea pasivității, în educarea unui spirit treaz, dinamic și implicat în viața socială. Iar nepoțica mea a fost învățată, ca majoritatea oamenilor, să primească multe lucruri de la cei din jur. Ceea ce este frumos și simpatic, ar spune mulți dintre noi. Însă pe mine mă mișcă puternic întrebarea: ce educ în copilul care așteaptă darurile de la toți cei din jur? Acele daruri care se traduc în bomboane, jucării sau bani, căci despre ele este vorba?!

Dacă nu m-ar lovi frecvența acestei atitudini la adulții din jurul meu, aș putea fi învinuit de încăpățânarea unui scorțos că nu promovez cultura postmodernă a darurilor și aș accepta perspectiva cu resemnare. Dar nu pot face asta pentru că, în spatele acestui obicei frumos, stă una din cele mai puternice drame ale omului: lipsa de sens. Educăm tineri care deseori ajung neliberi, pasivi și nefericiți pentru că le este greu să găsească rolul lor în mediul social în care activează. Și acești tineri deseori vin la cabinetul meu și îmi spun că viața lor nu are sens, că lumea este un joc fără rost în care ei nu își găsesc locul sau că nu primesc susținerea pe care o așteaptă din partea părinților, profesorilor sau chiar a guvernului. Și ei au dreptate, căci se află la pragul pe care nici cei mai mulți adulți din jurul lor nu îl trec prea lesne; pragul maturizării și asumării propriei vieți. Căci, atunci când un om își asumă propria existență, acesta nu așteaptă ca cei din jurul lui să îi aducă daruri și soluții la problemele personale, ci învață să canalizeze potențialul său pentru armonizarea nevoilor sale personale cu viața concretă. Atunci el caută să dea un sens existenței sale, un sens mai profund decât propria plăcere sau propriul interes, în legătură cu idealurile mai înalte ale binelui sau dezvoltării celor din jur.

Îndrăznesc să sper că mai există oameni care se bucură să ofere daruri de Crăciun și care își educă proprii copii în spiritul contribuției la liniștea, fericirea sau binele celor din jur. Căci acei copii care învață mai curând să contribuie la fericirea sau binele celor din jurul lor, vor găsi mai ușor calea către misiunea lor socială, dând sens vieții lor viitoare de adulți. Și, chiar dacă nu este vorba despre cine pe cine ajută, pot spune cu o convingere serioasă că cel puțin vor învăța mâine să fie adulți activi și întreprinzători care nu vor aștepta ca cineva să aibă grijă de ei pentru a le oferi liniștea, confortul sau echilibrul de care ar avea nevoie, căci vor ști că ei sunt cei care le gestionează și creează în viața lor.

Sărbători cu liniște și daruri de înțelepciune să avem!

Sebastian Stănculescu 

Prioritizarea si prioritatile

Prioritizarea si prioritatile

In ultima vreme intalnesc tot mai multi oameni care se pierd in detaliile goanei de la o zi la alta, de la o saptamana la alta, de la Craciun la Paste si de la Paste la Craciun. Pentru cei mai neimpliniti dintre ei, goana se desfasoara de la un concediu de vara la urmatorul. Ce se intampla insa cu viata in afara concediilor, ale sarbatorilor sau weekendurilor? Pentru ca viata este plina de o gramada de alte momente. 

Cei care au impresia ca timpul trece repede si numara doar zilele pana la vacanta, weekend sau concediu sunt cei ale caror momente pot foarte usor sa se piarda in neantul necrutator al timpului. Pentru ca timpul este o fiinta care inghite toate acele momente pe care nu le traim, nu le valorificam, nu le potentam. Cu alte cuvinte, daca noi nu le „folosim”, minutele, orele, zilele si chiar anii nostri se scurg, parca rapiti de forta nimicitoare a timpului. 

Motivul pentru care decupam dintr-un an sau dintr-o zi doar cateva momente, uneori nici pe acelea, este datorat faptului ca lasam evenimentele sa treaca pe langa noi, ca nu traim in prezent, ci asteptam sa se faca ora 18 sau sa vina vinerea ori luna august. Cei care simt asta, cunosc prea bine faptul ca atunci cand astepti sa treaca timpul, el ajunge sa treaca, intr-adevar, dar ia cu aceeasi graba si ceea ce aparent asteptam sa vina. Orice ora din viata noastra de care nu ne bucuram, pe care nu o valorificam este intr-un anumit sens pierduta pentru totdeauna, fara sa putem sa o recuperam. Si asa trec saptamanile, lunile si anii, indiferent daca noi le-am trait, daca noi le-am dat valoare si sens sau nu. 

A da sens timpului inseamna sa raportez clipa la ceea ce are sens pentru mine, la o motivatie superioara, pe care o pot stabili doar in raport cu prioritatile mele in viata. Iar stabilirea prioritatilor este un pas esential in dezvoltarea personala a fiecarui om care doreste sa isi gaseasca implinirea si echilibrul mai devreme sau mai tarziu. 

Ce sunt prioritatile? Prioritatile sunt acea serie de oameni si activitati care au pentru mine cea mai mare importanta in raport cu timpul si cu dezvoltarea mea. Daca, de pilda, a spala vasele seara imi ocupa timpul in care as putea sta alaturi de copilul meu inainte de culcare, pentru a gasi momente intime de impartasire despre experientele zilei, a stabili prioritatile inseamna ca pot lasa vasele nespalate, pentru ca este mai importanta relatia mea cu micutul decat vasele. La fel stau lucrurile si cu ceea ce este important pentru mine la nivel personal. Daca pentru mine sanatatea este o prioritate, atunci voi investi in sanatate mai multe resurse decat in lucruri pe care le-as fi facut pana acum din complezenta, politete sau comoditate. Cel mai bun criteriu pentru a vedea clar prioritatile noastre este un exercitiu de imaginatie in care sa ne punem in postura de a presupune ca in scurt timp am muri; atunci am vedea cu claritate care sunt lucrurile pe care le-am regreta, care sunt activitatile sau oamenii cu adevarat importanti pentru noi, in care merita sa investim. 

Prioritizarea si prioritatile constituie stele calauzitoare in calatoria vietii. Cand avem aceste stele calauzitoare clare in constienta noastra, putem valorifica timpul dedicat activitatilor cotidiene si putem pretui intalnirile cu cei din jur cu adevarat. Atunci, experienta de la job devine o intalnire cu alti oameni, drumul spre casa un prilej de a admira natura sau orasul, timpul liber o ocazie de a ne darui acelor parti din viata noastra fara de care am fi nefericiti la plecarea noastra de pe pamant. A ne identifica si ingriji prioritatile este o responsabilitate fata de noi insine.