Va rog sa nu ma „cereti”

8-0! Yes! Saptamanile astea am atins un record spectaculos! A opta oara sunt fie cerut in casatorie, fie cerut de iubit de oameni cu care nu am nicio interactiune personala… oameni care nu sunt parte din viata mea personal-intima… oameni fata de care sunt doar prietenos ca fata de orice colaborator sau elev/student/client

pentru ca nu toata lumea are aceleasi instincte sanatoase si pentru ca mai multi oameni sufera de scenarita psihotica netratata si nedepistata, traim in capul nostru filme personale care nu au nicio treaba cu realitatea. Adica realitate versus film, film versus realitate = nicio treaba

mi-am promis ca scriu despre asta pana nu se intampla din nou, asa ca o zic direct si fara menajamente:

NU, NU VREAU SA FII IUBITA MEA, SOTIA MEA SI NICI AMANTA MEA, DRAGA DOMNISOARA SAU DOAMNA

din indragostelile unor domnisoare si doamne din ultimii cativa ani trebuie sa deduc ca sunt un barbat mai simpatic decat credeam ca sunt, insa trebuie sa ma gandesc si ca gradul meu de pampalasenie trebuie sa fie ingrijorator de crescut in ochii multora. Mie mi-ar fi tare greu sa ii spun unui barbat ca vreau sa fiu prietena lui, acum serios, mai ales in ideea in care imi este profesor, trainer sau consilier. Pesemne eu sunt ala timid si retinut, caci altii au acest curaj demn de invidiat

zic doar ca, probabil, par mai pampalau, caci in ultimele tentative de agatare din ciclul postmodern al tipului „fii barbata, Zoe, si sari tu pe el daca el nu da niciun semn”, justificarile intrau in categoria ‘pai am vazut ca tu nu ai dat vreun semn, fiind mai linistit/cuminte/cu bun simt’

zau asa … pesemne ca, nedand niciun semn, pampalau fiind, ramanea la latitudinea ta sa ma ceri. ma gandeam ca ar fi bine pe site-ul meu sa pun si un link cu pagina de facebook sau nr de tel al mamei, ca poate e mai simplu de rezolvat tranzactia direct cu ea.

acum nu neg faptul ca poate imi va placea de tine si va da norocul peste mine (mamele au o intelepciune a lor), dar sunt destul de matur sa pot decide si singur

si acum sincer, daca nu te-am invitat la un ceai, daca nu ti-am dat un mesaj de noapte buna, nu cred ca are vreun sens sa ma inviti tu la un ceai si sa imi trimiti mesaje de noapte buna. Si asta mai ales daca noi doi nu ne stim, adica eu sunt profesorul sau trainerul tau si nu am avut vreodata o alta interactiune. Fii sigura ca daca te doream si erai pe gustul meu ai fi aflat imediat. Pacat este ca fiindu-mi studenta sau cursanta nu ma pot uita la tine, caci este relatie multipla. Si chiar este un mare nu.

apreciez creativitatea vietii de a ma pune in cele mai interesante situatii. insa va rog sa nu ma cereti de iubit, ca este pur si simplu penibil. Complete turn off!

iar daca vrei sa ma cuceresti cu siguranta ca nu asta este calea…

UPDATE:

dupa ce a citit postarea, o prietena psiholog m-a intrebat de ce se repeta aceasta situatie in viata mea si care este contributia mea la ceea ce s-a repetat. asa ca am luat asta drept o provocare si aduc un update semnificativ.

se intampla des ca liceencele sa se indragosteasca de un prof. mai tanar. si eu eram indragostit de profa de romana. e firesc sa proiectam pe anumite persoane pe care le investim cu autoritate un model si sa ne placa profu’, mentoru’, psihologu’ (e valabil si pentru profa’, trainerita, psiholoaga).

dar, pe de alta parte, ma fac si eu vinovat de unele lucruri, dincolo de proiectia celorlalti in aceasta problema. daca ar fi sa fiu superficial, as spune ca sunt prea prietenos si politicos si ca nu pun suficiente limite in relatiile mele profesionale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.