Trilogie: Concurenta in cuplu III

Am decis sa abordez din trei perspective problema concurentei in cuplu, mai intai din perspectiva unei gandiri moderne, deschise spre problema sexualitatii, din perspectiva dezvoltarii personale si apoi din perspectiva ocultismului.

Concurenta in cuplu. O perspectiva esoterica.

Sexualitatea are un statut special in ocultism, intrucat ea cuprinde toate extremele vietii spirituale, de la a fi considerata cel mai sacru act care duce la mantuire, ca in Tantra Yoga, pana la a fi perceputa drept cale spre pierderea definitiva a mantuirii, in domeniul ascetismului iudeo-crestin. Deci trebuie sa tinem cont de faptul ca viata intima a cuplului este supusa unor serii de credinte diferite, in functie de interpretarea pe care o acordam sexualitatii.

In mod obisnuit, mare parte dintre doctrinele spirituale vorbesc despre echilibrul stabilit intre principiile feminin si masculin, yin si yang, pozitiv si negativ, receptiv si activ, dinamic si static, Soarele si Luna. Aceasta polarizare a cuplului intre arhetipurile femininului si masculinului isi are o justificare deplina in ideea unei prime sparturi a universului cand, la nivel arhetipal, a aparut diviziunea sexelor. De atunci, omul nu mai este intreg, el nu mai este o unitate in mitologiile lumii, fiind in cautarea unei „jumatati” care sa il polarizeze si completeze. Sigur, prin initiere si anumite tehnici ale dezvoltarii oculte, omul poate redobandi singur aceasta unitate primordiala, nemaifiind doar o parte a intregului.

Prin definirea rolurilor in cuplu, in functie de perceptia asupra femininului si masculinului arhetipal, se stabileste o anumita dinamica a fiecarei relatii, pe care o putem simti si vedea in manifestarea ei cu siguranta, daca privim un cuplu cu atentie. Spre exemplu, putem vedea de la o posta cine este „sefu’ ” si cine este cel care primeste ordine in aproape orice cuplu. Asta poate fi perceput de oricine, fara sa fie un mare ocultist sau psiholog. Insa ceea ce sta in spatele a „cine e sefu’ ” este mai greu de observat fara o atentie fina, la care voi face apel in continuare.

In traditia hindusa se stie ca vointa este o forta abdominala prin care noi ne conectam la ceilalti, in mod inconstient, in mod obisnuit. Este vorba despre domeniul plexului nostru solar, aflat in regiunea abdominala superioara, unde s-ar afla centrul vointei, Manipura Chakra. Acesta coordoneaza receptia si emisia fortelor de vointa prin care ne raportam la cei din jur. Ca in toate interactiunile sociale, si in viata intima omul se raporteaza la celalalt si prin acest filtru al fortelor sale de vointa. In acest sens, arhetipul masculin solar ar fi cel care foloseste vointa pentru a aduce stabilitate si forta in cuplu, cel feminin utilizeaza vointa pentru a contine si a proteja dinamica interioara a unei relatii. Se crede astfel ca intre cele doua principii apare echilibrul atunci cand cei doi parteneri ofera vointa lor in mod egal. Cand nu se intampla asta, se ajunge la asa-zisa concurenta.

Concurenta in viata de cuplu prespune la acest nivel faptul ca cei doi parteneri nu s-au armonizat, ca ei nu au stabilit echilibrul dintre cele doua vointe, astfel ca ele se lupta la nivel subtil, creand presiuni si pierderi de energie. Intotdeauna cand nu exista acest echilibru, partenerii simt cum isi consuma energia unul altuia, astfel ca, in timp, ajung sa se simta obositi, in loc de a se simti potentati si incarcati de intalnirea dintre ei.

Semnul dezechilibrului si, deci, al concurentei, poate fi perceput prin inversul vointei echilibratoare. Adica printr-o presiune in zona abdominala, prin senzatia de insecuritate, de nervozitate pe care ne-o provoaca partenerul. Indiferent daca suntem cel invins de vointa celuilalt sau suntem un mic agresor al vointei partenerului, traim aceasta nesiguranta, ca pe o agitatie perceptibila mai ales in plexul solar, in abdomen. Si ea ne oboseste, pentru ca nu traim linistea si asezarea specifica unei relatii firesti de cuplu.

Semnul rezolvarii concurentei sau al echilibrarii vointelor este tocmai aparitia linistii in aceasta regiune. Este ca intr-un dans unde partenerii stiu cand trebuie sa faca un pas in fata si cand trebuie sa se retraga spre spate, pentru a face celuilalt loc. Vointa este cea care duce la concurenta, iar tot ea este cea care duce la impreuna-lucrare. Dar pentru a lucra impreuna, pentru a trai alaturi de partener, sprijinindu-l prin vointa noastra si nu agresandu-l, este important sa cunoastem vointa proprie si sa o domesticim.

Domesticirea vointei nu este un mestesug usor, insa. Mai ales pentru ca foarte multi oameni nu sunt constienti cat de subtila este vointa lor manipulatoare, crezand ca daca sunt mici si timizi, cuminti si tacuti, vointa lor nu este niciodata agresiva. Cel mai bun barometru in acest sens nu este cati muschi avem sau cati decibeli emitem, ci cat de multe frustrari si suparari adunam in interior. Caci aici nu vorbim despre forta exterioara a vointei, ca la copiii care se iau la tranta pentru a arata care e mai puternic. Ci vorbim despre vointa care duce la competitie in interior, ca forta sufleteasca, o vointa care nu este intotdeauna vizibila in exterior. Cu exceptia colericilor care pot sa o manifeste usor in exterior, vointa ramane deseori invizibila. Ea este simtita doar in plexul solar, atunci cand ii agresam pe ceilalti. Si da, celalalt simte mereu presiunea asteptarilor, nemultumirilor, dorintei de a te schimba, de a face lucrurile altfel atunci cand ai o vointa invaziva. Si asta il face si pe celalalt nervos, nemultumit, stresat, motiv pentru care competitia ramane o lupta permanenta, dusa pana la epuizare, in multe relatii de lunga durata.

Nu este usor sa creezi echilibrul, dar merita. Si concurenta intre parteneri este cel mai bun antrenor. Mai ales pentru ca, de fapt, concurenta nu inseamna sa te lupti cu celalalt. Deseori concurenta se manifesta prin capitulare si resemnare. Si cine face asta stie prea bine ca renuntarea la o lupta in acest mod este tot o forma de concurenta si nu un semn de echilibru pentru ca se va simti tot obosit, epuizat, nemultumit. Iar vointele oamenilor, cand se intalnesc in cuplu in mod just, trebuie sa se potenteze unele pe altele, nu sa se consume reciproc. Astfel incat, alaturi de partener, simt ca am mai mult entuziasm pentru ceea ce fac in viata de zi cu zi, mai multa energie, mai multa incredere, atunci cand nu mai exista concurenta.

4 thoughts on “Trilogie: Concurenta in cuplu III

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.