Trilogie: Concurenta in cuplu II

Am decis sa abordez din trei perspective problema concurentei in cuplu, mai intai din perspectiva unei gandiri moderne, deschise spre problema sexualitatii, din perspectiva dezvoltarii personale si apoi din perspectiva ocultismului.

Concurenta in cuplu si dezvoltarea personala

Concurenta este astazi indusa puternic prin sistemul modern de educatie. Copiii invata sa se compare unul cu celalalt inca din gradinita, lucru care este distructiv pentru dezvoltarea lor personala ulterioara. Raportarea excesiva la ceilalti si competitivitatea crescuta duce la aparitia unor generatii de copii obositi de a lupta pentru a fi in frunte, care deseori renunta la dorinta de a se ridica si se refugiaza in adictii diverse. Tinerii pot simti ca nu pot face fata asteptarilor sociale din jur, clacand in fata competitivitatii crescute a mediului.

Imi amintesc de momente dificile din viata de cuplu a unor clienti in care concurenta parea sa distruga o relatie, cand partenerul dorea sa se compare sau traia invidie fata de realizarile profesionale ale celuilalt. Desigur, este la fel de dificil si sa traiesti varianta inversa, cea in care partenerul vrea sa iti demonstreze ca este mai bun decat tine. Concurenta aduce in sine o polarizare a universului intre doua extreme, clasice: invingator si invins. Iar atunci cand proiectia polarizarii atinge spera vietii de cuplu cineva trebuie sa il invinga pe celalalt.

De unde vine aceasta nevoie de polarizare?

Ea are mai multe surse, care sunt individuale.

Prima dintre ele este dresajul, dobandit prin educatie. Pe asta am lamurit-o.

Una dintre sursele mai profunde ale polarizarii a fost abordata de psihanaliza in termeni simpli si tehnici legati de teoria Complexului lui Oedip, respectiv angoasa de castrare si penetrare, cu varianta individiei falice. Nu sunt un partizan al teoriilor psihanalitice clasice, dar pot ‘talmaci’ termenii propusi de Freud in cuvinte mai simple. Se poate spune ca barbatii se tem sa le fie luata masculinitatea si puterea, femeile vor sa nu fie dominate, ci sa detina ele puterea. Cam asta zice nenea Freud, in opinia mea. Si, intr-adevar, asta este una dintre explicatiile bune. Totusi nu valabile in orice situatie si nu pentru toti.

O a treia explicatie tine de setul de frustrari nerezolvate si frici negestionate corespunzator pe care le aducem cu noi in viata de cuplu. De pilda, frica de a fi respins sau abandonat poate naste o nevoie compulsiva de a-l controla si domina pe celalalt in anumite situatii. Teama de a fi inselat poate sa ne faca sa vrem sa il tinem pe celalalt sub papuc. Si da, prin asta dorim sa ii luam celuilalt forta si intram intr-o lupta de putere.

Minunat este cand ai ocazia sa ai un partener suficient de sincer alaturi de care se pot vorbi aceste lucruri, astfel ca fiecare sa isi lucreze temele lui de viata, fara a da vina pe celalalt. Caci doar asa poate sa apara si rezolvarea celor nerezolvate.

Prin dezvoltare personala fiecare om invata si un alt lucru deosebit: cu partenerul de viata nu te lupti pentru a demonstra ca tu ai dreptate sau pentru a-ti proteja fricile. Nu, pentru ca asta nu se face in pat. Patul este nepotrivit pentru lupte, orgolii, competitie… In cuplu, oamenii se sprijina unul pe celalalt in a-si rezolva aceste probleme, in cuplu oamenii stau alaturi pentru a se bucura de viata si unul de altul. In cuplu oamenii invata sa iubeasca. Concurenta are alte terenuri fertile, unde isi poate manifesta potentialul.

One thought on “Trilogie: Concurenta in cuplu II

  • 2 ianuarie 2016 at 16:04
    Permalink

    Abia astept si partea a 3-a pentru ca vreau sa am siguranta ca ideile mele despre acest subiect definesc starea mea si nu le-am copiat de pe stiu eu unde si mi le-am dat paste, vreau sa fiu sigura ca sunt filtrate prin mine :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.