despre renuntari si renuntari


Nu am fost si nici nu voi fi vreodata omul care sa taca si sa ascunda lucruri. Asta pentru ca eu cred in adevar mai mult decat in politete si in autenticitate mai mult decat in grija pentru victimizarile unora sau altora. Totusi,  adevarul nu aduce intotdeauna roadele dorite, ci deseori intoarce tot soiul de sentimente pe dos in cei spre care se indreapta. Sunt insa destul de matur incat sa imi asum si ca unii oameni nu ma (mai) pot inghiti, desi pana deunazi ma indrageau si ma apreciau.

Desigur, raportarea noastra la ceilalti si la faptele lor reflecta intotdeauna gradul de dezvoltare personala al fiecaruia si intotdeauna ma surprinde sa descopar in reactiile individuale roadele stradaniei pentru adevar si bine din fiecare om. In ultimele luni am primit cele mai surprinzatoare mesaje dinspre colegi si colaboratori, astfel ca s-a facut de la sine o ‘curatenie de toamna’ care a adus vanturi napraznice, dar si claritate mare in peisajul vietii mele personale si profesionale. Am fost acuzat de tradare a culturii mele, de faptul că inspir nesiguranță în relațiile sociale, de minciuna impotriva credintei oamenilor, chiar mi s-a spus ca „il tradez pe Hristos(?!)” . Iar toate acestea au venit dinspre oameni alaturi de care am impartasit, in termenii lui Anton Dumitriu, intalniri „admirabile” de destin. Cand aceste atitudini s-au inaltat in fata mea in ultima vreme, am simtit ca trebuie sa renunt la ceea ce pentru mine fusese pana atunci valoros, pentru a ma pastra pe mine intreg, purtand mai departe sarcinile mele spirituale, de acum in singuratate.

Am trecut prin dezamagiri trezitoare, au urmat denigrari pe plan profesional in activitatea mea didactica si academica, astfel ca a trebuit sa ma departez si de proiecte dragi sufletului meu, unde asezasem nu numai sperantele, bucuriile sau tristeturile mele cele mai sincere, dar si o parte din pietrele pretioase culese pe drumul meu pe calea vietii. A fost si aici necesar sa ma departez si sa pornesc pe drumul meu, tot alaturi de mine insumi, urmand idealurile care m-au calauzit intotdeauna spre bine si adevar.

Poate se va ridica in cei interesati intrebarea de ce am plecat de aici sau de acolo sau de ce s-au schimbat lucruri sau oameni care faceau parte din viata mea pana acum. Ei bine, am facut asta din demnitate si dedicare pentru credintele si valorile mele cele mai profunde. Am decis pentru acestea sa renunt la ceea ce nu ma mai reprezinta acum. Si daca exista renuntari din incapatanare sau lasitate pentru cei mai multi oameni, exista si renuntari din maturitate si demnitate, iar aici se inscriu si renuntarile mele din aceasta toamna.

Marturisesc deschis ca „locurile” nu mi-au apartinut si nici nu mi-au placut vreodata, precum nu imi aduc azi multumire nici functiile, dupa cum nici nu mi-au apartinut. Prefer autenticitatea in locul locurilor, si adevarul in locul functiilor.

 

One thought on “despre renuntari si renuntari

  • 22 noiembrie 2016 at 19:14
    Permalink

    Multumesc!Sunt in acel moment al vietii,in care aveam mare nevoie de aceste cuvinte …pe care le simt ca izvorate din mine! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.