De ce nu se schimbă oamenii?

De-a lungul anilor, prin zeci de mii de povești de viață care mi-au fost împărtășite cu bucurie, duioșie sau lacrimi, am auzit foarte des întrebarea “De ce nu se schimbă oamenii?”. Și, de cele mai multe ori, întrebarea era expresia unei dezamăgiri, a unei frustrări sau a unei dureri. Indiferent de contextul în care te afli, dacă nu ai observat că oamenii se schimbă foarte greu, acest articol nu va avea sens pentru tine. El este destinat celor care știu că schimbarea și dezvoltarea sunt dificile și vor să înțeleagă piedicile care stau în calea lor

Pentru a ne feri de iluzia propriilor frici, trebuie să știm de la început că cei mai mulți oameni se mint pe ei înșiși privind dezvoltarea lor și, din păcate, au la îndemână astăzi o mulțime de așa-ziși specialiști care îi amăgesc cu un optimism nesănătos și nerealist în această privință. Este firesc ca o persoană încă imatură să spere la și să dorească să creadă în schimbare și evoluție până acolo încât să își imagineze lucruri idealizate despre sine sau cei din jur. Însă experiența vieții arată celor mai maturi că asemenea  proiecții dispar în doar câțiva ani. Dacă vrei să înțelegi de ce cei mai mulți oameni nu se schimbă cu adevărat în bine, primul pas pe care trebuie să îl faci este să renunți la iluzia copilărească a schimbării. Statistic, extrem de puțini oameni se vor putea dezvolta, lucru pe care o gândire logică și realistă îl va vedea cu ușurință nu în declarațiile, emoțiile sau entuziasmul celor din jur, ci în comportamentul și faptele oamenilor. Ele rămân stabile și trădează de cele mai multe ori iluzia sau chiar impostura presupusei schimbări.

Dacă ești pregătit să renunți la iluzia copilărească a schimbării, trebuie să privești spre cele patru mari piedici ale dezvoltării personale care sunt cauza stagnării sau perpetuării acelorași tipare de-a lungul vieții.

Prima piedică în calea dezvoltării este mediul familial și cultural de care aparții, cu alte cuvinte “păcatele strămoșilor” și neputințele mediului în care te-ai dezvoltat. Cei mai mulți oameni au tendința de a repeta greșelile părinților de-a lungul generațiior, astfel că primul pas pentru o dezvoltare personală adevărată trebuie să fie identificarea limitelor și tiparelor preluate din acest mediu. Aceste “moșteniri” se schimbă în ani, printr-o muncă susținută și un efort mare de a nu cădea pradă obișnuințelor preluate din mediul de proveniență.

A doua piedică în calea dezvoltării personale este temperamentul. Este extrem de dificil să putem controla și conține propriul temperament, lucru dovedit de exemplele multor mari personalități care nu puteau să domine colerismul lor impulsiv, împrăștierea sangvinică, victimizarea melancolică ori comoditatea flegmatică etc.  Cunoașterea profundă a temperamentului și lucrul constant de a-l controla și dezvolta spre laturile sale pozitive este singura cale de a putea avea o dezvoltare de orice fel. Altfel, temperamentul va ține pe loc atât personalitatea cât și eul tău.

La acest lucru se adaugă a treia piedică, ridicată de factorii biologici care țin de funcționarea organismului tău. Atât starea de boală, cât și lipsa de energie, absența sportului și a mișcării constante influențează dezvoltarea. Eu nu am întâlnit niciodată în peste două zeci de ani de experiență cu zeci de mii de oameni nici o singură persoană care să evolueze cu adevărat în absența unui exercițiu fizic de preluare a controlului asupra propriului corp printr-o formă de antrenament constant pentru reglarea circulației, a respirației, a digestiei.

A patra piedică în calea dezvoltării este reprezentată de lipsa de logică și de coerență între ideile vehiculate și comportament. În domeniul dezvoltării personale avem o majoritate de oameni care dezbat despre egalitate, dar îi judecă pe cei care consumă carne, țin discursuri despre iubire, însă sunt singuri și nu au o viață de familie așezată, oameni care vorbesc despre dreptate și adevăr, dar nu ascultă adevărul personal al soacrei lor și nu dau dreptate celor care le observă inconsecvențele. Un bun creștin dă un covrig unui bătrân, dar se simte liber să fure ore suplimentare de la job. Un ecologist apără prin petiții pădurile din Africa, dar nu a plantat un singur copac în viața lui reală, în țara lui. Exemplele de inconsecvențe pot continua fără sfârșit. Lipsa de coerență este piedica finală și probabil cea mai relevantă în calea schimbării.

De ce nu se schimbă sau nu evoluează oamenii? Pentru că se mint că schimbarea înseamnă să fii optimist sau să ai idei mai deștepte, mai frumoase, însă mediul lor cultural râmâne același, impulsivitatea sau comoditatea temperamentului lor rămâne la fel, grija pentru corpul lor rămâne doar un ideal, iar faptele lor nu sunt în conformitate cu valorile declarate. Schimbarea autentică este extrem de grea, ea durează ani de zile și presupune un efort susținut uneori de studiu, cursuri sau consiliere, alteori doar de o voință puternică, însă constantă. Dar un efort de schimbare mai ales a comportamentului și stilului de viață, nu a ideilor vehiculate sau citite prin cine-știe-ce cărți abramburitice.

Cei mai mulți oameni nu se schimbă pentru că au uitat regula de bază a evoluției: timpul.  Timpul în care modifici ceea ce vrei să se schimbe și timpul care evaluează unde ai ajuns pe acest drum. Schimbarea necesită ani de autocontrol, de dezvoltare de abilități sociale noi și de reconfigurare. Altfel, este fie doar o iluzie copilărească cu care ne mințim pe noi sau pe cei din jur, fie doar o străduință fără o finalitate practică.

Cu riscul asumat de a dez-amăgi amăgirile unora dintre voi, trebuie spus că dezvoltarea personală este foarte rară și dificilă, iar atunci când oamenii doresc cu adevărat să se schimbe, este absolut necesar să țină cont de piedici precum cele descrise. Dacă s-ar întâmpla asta mai des (în loc să citim cărți frumoase, să medităm la iubirea cosmică sau să mergem la cursuri miraculoase), am reuși să trăim într-o lume cu mai multă empatie unul pentru altul, susținere pentru cei mai slabi și împlinire în casele, familiile și sufletele cât mai multor oameni.

 

 

Școala de vară 2021: Echilibrul interior și bucuria vieții

ECHILIBRUL INTERIOR

ȘI BUCURIA VIEȚII

Școala de vară pentru dezvoltare personală

18-23 iulie 2021

 

Vă invit la a șaptea ediție a școlii de vară pentru dezvoltare personală. În 2021 vom lucra prin tehnici de dezvoltare a conștienței, arta mișcării și exerciții de dezvoltare personală la găsirea și menținerea echilibrului interior și la îmbogățirea ariilor vieții noastre profesionale, personale, sociale și spirituale.

Structură

Programul presupune participarea la  5 zile de activități intensive, de la ora 10:00 până la ora 17:00. Toate evenimentele sunt destinate dezvoltării personale, astfel că experiențele mijlocite de toate atelierele sunt clădite una pe alta, pentru a oferi un sprijin real în dezvoltarea fiecărui participant la finalul celor 5 zile.

Program

09:00-10:00 – Mic dejun

10:00-11:15 – Atelier dezvoltare abilități sociale

11:30-13:00 – Curs dezvoltare personală I

13:00 – 14:00 – Masa de prânz

14:00-15:15 – Atelier artistic

15:30-17:00 – Curs dezvoltare personală II

19:00 – 19:30 – Cina

După ora 17:00, programul este liber initiațivelor și proiectelor individuale.

Deschiderea scolii de vară va avea loc duminica, 18 iulie 2021, la ora 20:00, cu prelegerea „Agitația și haosul sau echilibrul și liniștea interioară”, iar încheierea va fi vineri, 23 iulie 2021, la ora 12:00, cu prelegerea „Redescoperirea bucuriei vieții și împlinirea”.

Participare

La eveniment poate lua parte oricine își dorește să lucreze la dezvoltarea lui personală, chiar dacă nu a participat anterior la ateliere de dezvoltare personală.

Școala de vară va dura 5 zileLocurile fiind limitate, ele se vor ocupa în ordinea înscrierilor, dupa ce organizatorii aprobă solicitările de participare.

Locație

Evenimentul va avea loc la Izvorul Mureșului. Detaliile de participare la școala de vară vor fi trimise pe email celor înscriși.

Costuri

Participare pachet masă (3mese lacto-vegetariene complete/zi pentru 5 zile) + cazare în cameră dublă cu toaletă proprie: 1550 lei. Pentru opțiune cameră single se va achita o diferență de 300 lei.

Participare fără cazare și masă: 950 lei.

Înscrieri

Pentru a vă rezerva un loc sau pentru a solicita informații suplimentare vă rugăm trimiteți un email AICI. Datorită specificului activității, locurile sunt limitate și se vor ocupa în ordinea înscrierilor.

Pentru rezervarea unui loc se va achita un avans nerambursabil în valoare de 500 lei la inscriere.

Organizator și coordonare activități

Prof. Dr. Sebastian Stănculescu – trainer, coordonator cursuri dezvoltare personală, psiholog,  autor.

Iluzii frecvente ale relațiilor de cuplu

Iluzii frecvente ale relațiilor de cuplu

Am întâlnit în profesia mea o serie amplă de prejudecăți și copilăreli relaționale care îi fac pe mulți oameni nefericiți în locul de unde ar trebui să vină împlinirea și bucuria cea mai profundă, viața personală. Trăim într-o lume infuzată de cele mai curioase idei confuze despre cuplu și familie, dar a devenit modern să preluăm din media sau best-seller-uri idei care mai de care mai psihologiste. La cabinet aud deseori oameni care vorbesc despre relații karmice, despre dezvoltarea personală în cuplu, despre psihosexologie în familie sau  comunicarea profundă cu partenerul. Majoritatea sunt clișee preluate de clienți din articole de reviste sau bloguri care au în spate oameni cu o viață personală neașezată, neîmplinită sau oameni singuri. Din miile de consilieri de cuplu pe care le-am avut până acum, am mulțumirea că am reușit să demitizez, să scot din ceață asemenea idei pompoase despre cuplu și familie, așa că m-am lăsat îndemnat de câțiva pacienți să scriu pe tema asta câteva sugestii.

  1. În primul rând este important să ne lămurim că dacă aștepți un Făt-Frumos sau o Madonnă, șansele cele mai mari sunt să nu apară în calea ta niciodată din două motive: Făt-Frumos caută fie o Cosânzeană, fie o servitoare și cele mai multe relații de basm se stabilesc la începutul anilor 20, din experiența mea. În schimb cunosc mii de persoane singure care îl așteaptă în zadar de 10-15 ani, crezând că “ce e al lor este pus de o parte”. Dacă vrei să nu fii singur, trebuie să muncești la construirea unei relații. Iar dacă ai impresia că relația în care te afli nu este ușoară sau ideală cum te așteptai tu, în loc să cauți cai verzi pe pereți ar fi util să vezi realist cum poți face lucrurile să meargă alături de cel de lângă tine. Asta pentru că timpul trece pentru toți oamenii, aici pe Pământ, spre deosebire de tărâmul lui Făt-Frumos. La fel stau lucrurile și cu așteptarea sufletului pereche. Făt Frumos sau Cosânzeana sunt ceea ce transformăm în noi pentru celălalt, pentru înpreună, iar sufletul devine “pereche” celui pe care îl aleg să îmi fie partener de drum. 
  2. O relație nu se creează între doi oameni maturi, perfecți, responsabili, ci între doi oameni care se întâlnesc la un anumit moment al vieții lor, cu anumite calități și deficiențe. Iar în funcție de influența celuilalt, fiecare acceptă să se schimbe pentru viitorul împreună mai mult sau mai puțin. Când te blochează ce nu merge, sau chiar ți se pare că nu va merge, este bine să te întrebi înainte ce ești tu dispus să schimbi în tine pentru relație, astfel ca lucrurile să meargă (mai bine). A aștepta ca celălalt “să își rezolve problemele lui personale” sau “să își învețe lecțiile” nu este decât o aberație a unor indivizi care de principiu vor rămâne singuri în viață. Problemele unui cuplu sau ale unei relații nu pot aparține niciodată doar unuia dintre parteneri. Toate problemele sunt comune și sunt asumate și rezolvate împreună pentru un cuplu adult.
  3. Dacă vrei să stai sau vrei să pleci nu este o întrebare. Cine ti-ar zice să te gândești ce vrei să faci sau ce simți te va băga într-o ceață și mai mare. Ce simți este important, dar nu când ai de luat o decizie de viață. Asta pentru că emoțiile omului se schimbă rapid în funcție de stress, oboseală, gradul de frustrare sau furie de moment. Iar în lipsa unui exercițiu serios de autocontrol, nu vei știi ce e mai bine să faci doar dacă te bazezi pe ce simți. Gândurile, pe de altă parte, pot frământa fără rost amintiri ale frustrărilor anterioare, nemulțumirilor sau momentelor frumoase; ele nu te vor ajuta să iei o decizie. Să te gândești nu te va ajuta mult, decât dacă gândirea presupune responsabilitate, maturiate și simțul just al timpului. 
  4. Un lucru de o importanță mare este echitatea între parteneri. Îngrijorător de mulți oameni au o listă interminabilă de solicitări sau așteptări de la partener (sau de la un partener ideal), fără a vedea, cugetat și responsabil, lista cu ceea ce ei oferă în mod obiectiv celuilalt. O relație nu este comerț sau schimb de bunuri, însă ea nici nu poate funcționa sănătos și durabil dacă există diferențe prea mari între ceea ce aduce fiecare în cuplu, sau ceea ce își propune fiecare să aducă drept contribuție la “împreună”.
  5. Ultimul punct la care ajungem acum este semnificativ doar pentru că trăim în postmodernitatea “relațiilor” online, cybersexului și relațiilor de unică folosință. Toți oamenii fericiți pe care i-am întâlnit în peste 20 de ani de consiliere individuală și de cuplu au înțeles că “relațiile” sunt normale în copilărie și anii 20 dar, spre final de ani 20, fiecare și-a căutat un partener pentru a construi o familie și nu o relație. Și asta pentru că din punct de vedere cultural, azi relațiile sunt înlocuibile, slabe, instabile și vulnerabile unei serii tot mai moderne de mofturi care îi fac pe oamenii moderni tot mai singuri și mai incapabili de a-și construi un “acasă” alături de un partener stabil de viață.

Dacă te cuplezi, te despărți sau rămâi împreună, dacă este persoana potrivită pentru tine, dacă are sens să încerci sau e mai bine să te retragi sunt moduri greșite de a privi relațiile de cuplu și familia. Răspunsul la acestea stă în stilul de viață pe care vrei să îl construiești și mai ales în modul în care vrei să valorifici timpul și experiențele acumulate peste ani. Și da, relațiile nu merg de la sine pentru că nu sunt un dar al celor norocoși. Cuplul se construiește permanent, fiind departe de a fi un dar al unui răsfățat; cuplul echilibrat este răsplata celui care a muncit, celui care s-a străduit și a luptat pentru timp și pentru înpreună. 

Cum gestionăm frica?

Deși mulți oameni se laudă că lor nu le e frică de nimic, încercând să pară astfel mai puternici în ochii celor din jur, cele mai puternice personalități ale istoriei au recunoscut întotdeauna care sunt fricile lor, cu onestitate. Și asta pentru că oamenii puternici își cunosc cu adevărat fricile, nu le ascund, ci le controlează prin eul lor, in conformitate cu valorile lor morale.
Frica reprezintă o reactie de apărare și autoconservare care sălășluiește adânc în ființa noastră, dincolo de locul nfe ajunge conștiența noastră obișnuită. Ea constituie o emotie bazală extrem de importantă pentru toate fiintele. Cea mai cunoscută formă arhetipală a fricii este instinctul de supraviețuire, care are ca fațetă emoțională frica de moarte. Pentru observatorul atent, fricile noastre devin părți componente ale Umbrei noastre, ale părții ascunse a personalității omului, apărând în conștiența obișnuită în figuri deseori demonice, drept dușmani ai echilibrului interior.

Cum poate omul să gestioneze domeniul fricilor sale? În funcție de nivelul la care se raportează la ele, el poate aborda frica din două perspective, una exterior-comportamentală, alta mai profund-ființială.

La un nivel superficial, fricile se manifestă ca reacții emoționale la contact cu stimuli exterior potențial vătămători integrității fizice sau psihice a individului. Astfel, frica este un răspuns al nostru la mediu, răspuns adaptat la capacitatea noastră individuală de reacție și la pragurile noastre interioare. Astfel, cu cât pragul unei frici este împins mai departe, cu atât crește adaptarea noastră la factorul declanșator. Prin expunere controlată și voluntară la frica de înălțime, omul se desensibilizează față de ea, ajungând să o poată gestiona mai ușor. Expunerea conștientă este, de fapt, asumarea emoției și controlul acesteia prin obișnuință.

Pentru o perspectivă mai profundă, putem afirma faptul că fricile noastre, în interiorul vieții lăuntrice subconștiente, devin ființe vii, care au manifestări proprii. Putem urmări, printr-o analiză atentă, care este povestea fiecărei frici, realizând astfel cum a luat naștere, ce manifestare psihică sau somatică are și din ce se hrănește/alimentează.

Doar atunci când privim fiecare frică a noastră ca pe o ființă care are povestea ei, o putem descoperi și înțelege la un nivel mai adânc. Astfel, prin cunoașterea ei, ajungem să o gestionăm corespunzător și să o echilibrăm, conform naturii sale, prin dezvoltarea noastră personală ca indivizi. Atunci fricile nu ne vor mai apărea drept dușmani care ar trebui răpuși, ci ele devin tovarăși de drum prin metamorfozarea lor într-un potențial transformator. Frica devine astfel curaj, perseverență, răbdare, înțelepciune sau încredere.

Trei greșeli greu de recuperat în educație

Zilele trecute, o mămică m-a întrebat care este motivul pentru care, la imediat trei decenii de la revoluție, părinții tot nu știu ce este mai bine pentru educația copiilor lor, deși orice librărie și Facebook-ul sunt pline de titluri cu îndemnuri parentale – care mai de care mai interesante și mai picante. Am decis să schițez câteva principii generale, de bun simț, pe care consider că fiecare părinte responsabil ar trebui să le cunoască înainte de a se avânta spre adoptarea unora sau altor teorii asupra educației.

Psihologi proaspăt absolvenți care devin mari mentori pe parenting, traineri pozitiviști americani care îndeamnă părinții să nu le zică „nu” copiilor, maeștri care ne spun că fiecare copil este deja mai înțelept și experimentat la naștere decât adultul – avem tot soiul de idei despre parenting. Dar este greu să alegi ce să faci, mai ales pentru că cele mai multe dintre aceste idei au o parte de adevăr, care este logică și coerentă, însă aplicarea acestor adevăruri generale la etapele de vârstă ale copilului propriu și la scopurile educației lasă loc unei serii uriașe de interpretări. Întâlnind în fiecare an, ca studenți, cadre didactice, psihologi sau părinți sute de persoane care întâmpină dificultăți în relația cu copiii, am concretizat aceste trei principii generale, la care îl invit pe fiecare părinte să se gândească, pentru că experiența mea profesională mi-a demonstrat că absența unei preocupări pentru aceste domenii ale educației duce la efecte greu de recuperat.

I. Principiul limitelor ferme

Copilul este o ființă nelimitată, care nu poate percepe lumea din jur decât prin delimitarea ei față de sine. Lipsa limitelor în educație duce la două extreme, foarte periculoase fiecare. Prima extremă este aceea a copilului răsfățat-rebel care devine ulterior un adult impertinent, insensibil și neinteresat de efectele faptelor sale asupra lumii în care trăiește. Cea de-a doua extremă este aceea a copilului supus-învins de convențiile dure din jur, care nu poate avea inițiativă și încredere în sine pentru că se simte prea mic sau neimportant. Primului tip îi este caracteristică o atitudine de tipul „totul mi se cuvine”, desigur, de aici derivă și „ai mei sunt niște idioți/distruși/ratați”, „fac ce vreau eu că așa am eu chef”, „dacă ești mama/tata, nu înseamnă că trebuie să ascult de ideile tale tâmpite”, ș.a. Celui de-al doilea tip îi este caracteristică o atitudine de tipul „nu merit”, „merg unde vreți voi”, „nu știu ce (să) vreau”, ș.a.

Dacă nu suntem în stare să îi spunem copilului nostru „nu!” atunci când face ceva greșit, nu va deprinde un model de moralitate și nici de reguli sociale, la care va trebui să se raporteze în viața de adult. Sigur, asta este valabil pentru părinții care nu vor să crească un copil pe care să îl abandoneze pe o insulă în Pacific. Iar dacă nu suntem în stare să îi arătăm copilului propriile limite ale oboselii, corectitudinii, nevoilor noastre, el nu va prelua acest comportament – inițial imitativ, și nu va putea spune nici el „stop” atunci când cei din jur îi invadează spațiul interior. Un părinte care îi dă totul copilului său, care nu doarme, care nu are camera sa, care se sacrifică pentru „ceilalți” este un model bun pentru un copil nu va putea să lupte în viața de adult pentru spațiul său personal, pentru nevoile lui sau pentru identitatea sa.

II. Principiul libertății

Copilul are nevoie de libertate pe parcursul dezvoltării sale, însă libertatea este diferită în funcție de stadiile de vârstă în care se află.

Pentru copilul mic (0-7 ani), libertatea înseamnă că fac ce știu părinții mei că este sănătos și bun pentru mine, dar am libertatea de a alege culoarea, gustul sau formele unor jocuri sau jucării pe care le aduc în întâmpinarea mea cei mari. Libertatea de a face ce vreau eu este una caracteristică vârstei adulte. Gândiți-vă doar ce ar putea face un copil supărat care are la îndemână ca jucării un topor, o marijuana aprinsă sau o tabletă cu un browser deschis cu filme pornografice.

Copilăria medie (7-14 ani) are o libertate mai mare, care presupune că preluăm regulile de conduită morală și socială ale familiei, dar în cadrul acestora putem să ne asumăm responsabilități care contribuie la dezvoltarea noastră ca viitori adulți. Putem contribui la sarcini comune ale familiei (cumpărături, ateliere/cursuri, gestionat propriile cheltuieli printr-un buget personal restricționat de părinți în privința posibilelor cheltuieli neacceptabile). Libertatea înseamnă că deja pot strânge bani pentru a-mi plăti singur haine, sucul în oraș sau filmul cu prietenii. Însă părinții vor fi cei care vor spune dacă am sau nu voie un anumit lucru, conform regulilor familiei mele, dacă pot purta, spre exemplu, o bluză cu decolteu latg sau un maieu cu cranii imprimate.

În adolescență, libertatea însemnă un contract clar de responsabilități pe care le avem pentru propiile nevoi. Consistența și coerența principiilor morale și sociale ale părinților din primii 14 ani de viață sunt cele care vor fi întărite acum prin reguli generale care țin nu de activitățile sociale cu prietenii, nu de opțiunile vestimentare, care pot fi mai libere, cât de ceea ce ține de siguranța personală și de demnitate.

„A face ce vreau” cred că este cea mai nepedagogică atitudine pe care o poate favoriza vreodată un adult în raport cu un copil, asta mai ales în contextul în care nici adulții care fac ce vor ei nu sunt oameni liberi și responsabili, ci deseori se afundă singuri în propriile pasiuni, tensiuni de moment sau nevoi copilărești.

III. Principiul demnității

Din cadrul familiilor cu un statut mediu și submediu s-au stins tot mai mult, odată cu industrializarea și urbanizarea masivă, principiul valorii personale și al demnității individuale. În educația elitelor, cât și în educația oamenilor simpli de odinioară, trăia conștiența demnității fiecărui om, cu un puternic impact comportamental, astfel că tinerii erau îndreptați spre anumite valori semnificative care ajungeau să contureze viitorul fiecăruia.

Tot mai mulți tineri își pierd respectul de sine și demnitatea personală pentru că nu au fost îndemnați spre cultivarea acestora. Astfel, ar fi un mare ajutor dat unui copil să îi amintim, chiar și când nu mai este un copil, ci devine un tânăr, că valoarea lui individuală este mai importantă decât plăcerea, validarea sau frica de respingere a vreunui grup.

Deseori tinerii fac lucruri care le știrbesc moralitatea și demnitatea pentru că adulții din jur nu i-au învățat să prețuiască adevărul, cuvântul dat, onestitatea sau propriul trup.

Cultivarea prețuirii propriei demnități în educație trezește în copil un potențial extraordinar de coping (trecere peste situațiile de criză ale vieții), adaptare la mediu și autodepășire, astfel ca el să poată deveni un adult care să ia deciziile cele mai bune pentru un viitor echilibrat și cu împlinire. Demnitatea este cea care ne conduce traseul vieții pornind de la locul de muncă pe care îl vor avea copiii noștri, până la prietenii și familia care vor fi alături de ei în viața de adult. Deci, părinți, fiți voi înșivă demni și nobili, responsabili cu libertatea voastră, corecți și consecvenți pentru a avea copii demni și nobili, liberi, corecți și consecvenți!

Prof. dr. psih. Sebastian Francisc Stanculescu

PSIHOSOMATICĂ – Formare în studiul semnificației bolilor

PSIHOSOMATICĂ – Formare în studiul semnificației bolilor


La solicitarea participanților la formări, cadre medicale, psihologi sau persoane interesate de semnificația bolilor, în următorul an se va organiza o formare de psihosomatică astfel:

Modul I: Fiziologie holistă. Influența subconștientului și inconștientului asupra patologiilor generale și specifice: 15-16 august 2020

Modul II: Cauze ale bolilor în statistica psihosomatică și metode terapeutice de a susține vindecarea: 20-21 martie  2021

Programul va fi: sâmbătă, 10:00-17:00 și duminică, 10:00-13:00. Evenimentul se va desfășura și online.

Costuri: 350 lei/modul.

Inscrieri la contact@sebastianstanculescu.ro

Formarea nu are credite profesionale și nu este acreditată.

Gestionarea atacurilor de panică

Atacurile de panică au devenit celebre, deși puțini oameni înțeleg ce înseamnă de fapt un atac de panică. Panica reprezintă o stare de anxietate crescută, pe care o gestionăm cu dificultate, întrucât ea depășește pragul normal de rezistență la frică. Starea de panică paralizează mai multe funcții psihice, atacând funcțiile organismului printr-o somatizare mai ușoară sau mai profundă.

Prin ce se caracterizează, de fapt, un atac de panică? Printr-o stare de frică, de anxietate crescută, care devine efervescentă și crește în intensitate din ce în ce mai mult pe măsură ce victima „atacului” se sperie de propriile gânduri și reacții fiziologice.

În general, anxietatea modifică fluxul sanguin, tensiunea, afectând și ritmul respirator. Pe măsură ce un om a cărui anxietate depășește limita pe care o poate controla simte că îi crește tensiunea, că respiră mai greu sau că îl înțeapă inima, și se sperie tot mai tare de modificarea funcțiilor sale fiziologice. Cu cât se sperie mai mult, cu atât tensiunea lui se va modifica, respirația va fi mai dificilă și datorită pulsului oscilant, presiunea sau înțepăturile resimțite în zona toracelui pot crește în intensitate. Atacul de panică propriu-zis este declanșat de momentul în care starea inițială de anxietate necontrolată este dublată de anxietatea produsă de modificările respiratorii sau de ritm cardiac. Atunci avem de gestionat două stări anxioase care se amplifică una pe cealaltă. Putem vorbi astfel despre o „anxietate primă”, inițială, și despre o „anxietate secundă”, ale cărei origini se află cel mai des în tendințele spre ipohondrie.

Ce determină „anxietatea primă”? O serie amplă de factori personali pot stimula apariția acestei stări inițiale de frică. Teama de a nu fi suficient de bun, de a nu putea răspunde satisfăcător așteptărilor sau solicitărilor celor din jurul nostru, de a nu putea respecta termenele de finalizare ale unor sarcini asumate, teama de a fi respins sau abandonat pot declanșa această stare de început.

Cum oprim această anxietate inițială pentru a nu deregla funcțiile vitale ale organismului? Oprim derularea acestui proces specific atacurilor de panică atunci când eul nostru poate oferi un răspuns satisfăcător întrebărilor sau neliniștilor care se nasc în mintea noastră la contact cu situațiile exterioare sau interioare întâlnite. Spre exemplu, atunci când sunt pus în fața unor așteptări foarte mari, coborârea nivelului acestora este adaptarea care mă poate liniști. Sau, dacă sursa neliniștii se află în frica de supraviețuire, respectiv de a nu ne putea asigura financiar stilul de viață, avem nevoie să mergem până la capăt cu gândurile cauzatoare de anxietate pentru a găsi soluții concrete la problema noastră concretă, cum ar fi diminuarea drastică a cheltuielor in anumite perioade, stabilirea unui ritm individual de a ne face un minim fond de economii sau pregătirea precaută pentru o altă profesie sau loc de muncă în viitor. Când nu reușesc să îmi ofer un răspuns-soluție care să diminueze stresul și anxietatea inițială, apar dereglarea funcțiilor cardio-respiratorii sau a celor digestive în cazul gastritei somatice, în termen de câteva secunde sau minute de la momentul în care sistemul meu cognitiv nu poate gestiona gândurile care îmi cresc anxietatea.

Ce determină „anxietatea secundă”? Așa cum am menționat anterior, al doilea tip de anxietate provine din identificarea unor nereguli în funcționarea sistemelor respirator sau cardiac. La depistarea unei presiuni crescute la nivelul capului, unei înțepături în piept sau unei respirații îmgreunate, se declanșează o alertă generală, însoțită de o serie de gânduri care alimentează panica, de tipul: o să fac un accident vascular cerebral, urmează un preinfarct, nu mai pot respira, o să mă sufoc, voi muri, ș. a. Frica secundă poate crește atât de mult, încât să determine creșterea stării de panică până când apar amețeala, tremuratul membrelor sau chiar leșinul, dacă tulburările cardiace nu se domolesc în câteva zeci de minute

Cum oprim „anxietatea secundă”? Pentru a opri declanșarea și creșterea în intensitate a celei de-a doua anxietăți este important să intervenim la nivel cognitiv pentru a opri scenariile ipohondre. Astfel, este foarte important să respirăm adânc, să ne liniștim, pentru a lăsa sistemul cardio-respirator să se reechilibreze. După doar două, maxim cinci minute, pulsul și respirația se vor stabiliza dacă oprim gândurile care alimentează panica. Sigur, dacă liniștirea gândurilor ipohondre nu duce la restabilizarea funcțiilor vitale, este necesar să căutăm asistență de specialitate.

Cele mai multe atacuri de panică pot fi ușor gestionate de noi înșine, prin diminuarea gândurilor care cresc anxietatea. A bea un pahar de apă, a lua o pastilă de calciu sau magneziu efervescent, a ne așeza pe un fotoliu și a respira adânc de 10-15 ori sunt soluțiile cele mai la îndemână pentru oricine. Uneori, poate fi necesar și ajutorul unui psiholog, spre a rezolva conflictele cognitive care duc la stările anxioase inițiale sau la cele secunde, din categoria tendințelor spre ipohondrie.

2020 și 2021 în viața mea. Atelier dezvoltare personală

Ca în fiecare an, vă invit în luna decembrie să prelucrăm împreună temele trecerii dintre ani, de data aceasta a anului neobișnuit 2020 și 2021.

Atelierul de final de an va avea ca tematică:

  • Provocările anului 2020;
  • Limitări personale și dezamăgiri ale anului;
  • Lecții de viață și idealuri dezvoltate în 2020;
  • 2020 în contextul larg al drumului vieții;
  • Povestea personală și poveștile celor din jur;
  • Decizii, exerciții, priorități pentru 2021.

Întâlnirea se va desfășura online, pe platforma Zoom, datorită contextului pandemiei.

Program: vineri, 18 decembrie 2020, orele 18:00-20:30.

 

Curs de interpretare a desenului

Curs de interpretare a desenului

In luna februarie 2020 va avea loc un nou curs format din două module dedicat temei interpretarii desenului.

A-l citi pe celălalt a fost o preocupare veche a omenirii, însă nu întotdeauna a fost una clară și la îndemână, cum este azi interpretarea desenului. 

In luna februarie 2020 va avea loc un nou curs format din două module dedicat temei interpretarii desenului.

Interpretarea desenului a fascinat secolul XX, dupa ce descoperirile psihanalizei si analizei jungiene au indreptat atentia spre profunzimile vietii psihice. In cadrul acestui atelier vom lucra asupra unor cadre generale si particulare ale interpretarii desenului si utilizarii desenului pentru a ne cunoaste pe noi insine, pentru a putea comunica mai usor cu copiii sau adultii si pentru a-i intelege pe cei din jurul nostru mai bine.

De la interpretarea propriului desen la studiul unor desene noi, ca studii de caz, vom aborda mai multe perspective de lucru care vor deschide in fata noastra o poarta spre intelegerea mai profunda a lumii interioare.

Modulele vor avea loc sâmbătă, 22 februarie si sâmbătă, 29 februarie 2020, de la ora 10:00 la ora 15:00.

Modulul I: Topografia desenului. Semnificație și evaluare. Ce ne spune desenul? 

Modulul II: Mesajul desenului și terapia desenului. Ce putem modifica prin desen? 

Inscrieri la contact@sebastianstanculescu.ro

Școala de vară 2020: Eu și cei de lângă mine.

EU ȘI CEI DE LÂNGĂ MINE

Școala de vară pentru dezvoltare personală

19-24 iulie 2020

 

Vă invit și în acest an la un seminar unde vom lucra prin tehnici de dezvoltare a conștienței, arte combinate și exerciții de dezvoltare personală la relațiile dintre noi și partener, noi și ceilalți, noi și lume, învățând să punem limite și să păstrăm echilibrul.

Structură

Programul presupune participarea la  5 zile de activități intensive, de la ora 10:00 până la ora 17:00. Toate evenimentele sunt destinate dezvoltării personale, astfel că experiențele mijlocite de toate atelierele sunt clădite una pe alta, pentru a oferi un sprijin real în dezvoltarea fiecărui participant la finalul celor 5 zile.

Program

09:00-10:00 – Mic dejun

10:00-11:15 – Atelier dezvoltare abilități sociale

11:30-13:00 – Curs dezvoltare personală I

13:00 – 14:00 – Masa de prânz

14:00-15:15 – Atelier artistic

15:30-17:00 – Curs dezvoltare personală II

19:00 – 19:30 – Cina

După ora 17:00, programul este liber initiațivelor și proiectelor individuale.

Deschiderea scolii de vară va avea loc duminica, 19 iulie 2020, la ora 20:00, cu prelegerea „Dezvoltarea individualității și puterea interioară”, iar încheierea va fi vineri, 24 iulie 2020, la ora 12:00, cu prelegerea „Consolidarea relațiilor. De la eu la împreună”.

Participare

La acest eveniment pot participa cei care doresc să lucreze la dezvoltarea lor personală pentru a deveni mai echilibrati și mai puternici. Pot lua parte la eveniment și persoane care nu au participat anterior la ateliere de dezvoltare personală, cu condiția să aibă peste 16 ani.

Școala de vară va dura 5 zileLocurile fiind limitate, ele se vor ocupa în ordinea înscrierilor, dupa ce organizatorii aprobă solicitările de participare.

Locație

Evenimentul va avea loc la Izvorul Mureșului. Detaliile de participare la școala de vară vor fi trimise pe email celor înscriși.

Înscrieri

Pentru a vă rezerva un loc sau pentru a solicita informații suplimentare vă rugăm trimiteți un email AICI. Datorită specificului activității, locurile sunt limitate și se vor ocupa în ordinea înscrierilor.

Organizator și coordonare activități

Prof. Dr. Sebastian Stănculescu – trainer, coordonator cursuri dezvoltare personală, psiholog,  autor.

Provocările anului 2019 și dezvoltarea în 2020

Provocările anului 2019 și dezvoltarea în 2020

 Vă invit la un atelier de dezvoltare personală la finalul anului 2019, unde vom prelucra, ca în fiecare an, sarcinile și provocările întâlnite pe parcursul acestei perioade. Totodată ne vom uita către abilitățile care se cer dezvoltate în anul viitor, pentru a ne pregăti corespunzător dorințelor, idealurilor și priorităților individuale stabilite pentru 2020.

Atelierul va avea loc în data de 19 decembrie 2019, de la ora 18:00 la 21:00.

Înscrieri: contact@sebastianstanculescu.ro

Datorită specificului evenimentului locurile vor fi limitate și se vor ocupa în ordinea înscrierii.

Arta de a pune întrebări. Seminar de specializare in comunicare si consiliere

Arta de a pune întrebări. Seminar de specializare in comunicare si consiliere

29-30 august 2020

În cadrul acestui curs vom învăța cum adresăm întrebări eficiente în diverse contexte terapeutice, de consiliere, profesionale sau de cuplu.

Tematică:

– De ce avem nevoie de întrebări și istoricul lor;

– Structura întrebării și obiectivul ei;

– Întrebări închise și întrebări deschise;

– Întrebările în viața de cuplu;

– Întrebările adresate copiilor, pe grupe de vârstă;

– Comtexte sociale și profesionale aplicate.

înscrierile se fac, în limita locurilor disponibile, la: contact@sebastianstanculescu.ro

Forțe și principii ale manipulării în media și economie. Psihosociologie si esoterism modern

Sâmbătă, 2 mai, are loc workshopul cu tema:

Forte si principii ale manipularii in media si economie. Psihosociologie si esoterism modern

Tematica abordată:

– elemente generale privind manipularea opiniei publice și manipularea emoțională în media;

– interese și puterea economică actuală versus clasele economice inferioare;

– banii sau puterea în spatele deciziilor administrative în secolul XX;

– elemente de esoterism modern în economia de piață modernă și structurile politice actuale;

– rolul estului Europei și României în fața marilor puteri economice și handicapul sărăciei din perspectivă psihosociologică și culturală.

Program: 10:00-17:00.

Pauză de prânz: 13:00-14:00.

Datorită contextului social actual generat de pandemie, costul participării la acest modul online va fi doar 100 lei, pentru a veni în sprijinul celor care întâmpină sau vor întâmpina în viitorul apropiat probleme economice.

Înscrieri: contact@sebastianstanculescu.ro

Drumeție la Cetățile dacice din Munții Oraștiei, 24-25 august 2019

Drumeție la Cetățile dacice din Munții Oraștiei, 24-25 august 2019

În luna august vă invit la o nouă drumeție în Munții Orăștiei, la Cetățile dacice, unde vom explora o călătorie altfel prin istoria și mitologia muntelui.

Program: Sambătă, 10:00-17:00, duminică, 10:00-13:00.

Detaliile privind traseul stabilit vor fi comunicate prin e-mail celor înscriși.

Contribuție participare: 200 lei/persoană, la înscriere.

Înscrieri la: contact@sebastianstanculescu.com.

Cazarea la pensiuni și hoteluri din zona se va realiza individual, ca anul trecut.
 Recomandare de cazare: pensiuni din zona Costești/Orăștie.

Trecerea 2018-2019. Atelier pentru dezvoltare personală

Trecerea 2018-2019. Atelier pentru dezvoltare personală

Joi, 20 decembrie 2019, de la ora 17:30 la ora 20:30, vă așteptăm la atelierul de final de an, unde vom lucra asupra temelor dezvoltării noastre din această perioadă. Astfel vom căuta sensul provocărilor, limitărilor, darurilor și deschiderilor de drum care s-au manifestat, pregătind cu asumare și maturitate pașii noștri concreți următori, începând cu anul 2019.

Teme abordate:

– care a fost sensul experiențelor ultimilor ani?

– ce lecții de viață mi-au fost oferite și cum le-am primit?

– care este locul acestei perioade pentru întregul drum al vieții mele?

– ce domenii ale vieții (profesional, personal, social, familie/cuplu) au nevoie de o planificare asumată pentru a fi susținute consecvent în 2019?

– cine sunt eu în perioada 2018-2019 și cum pot educa potențialul meu conform cu obiectivele propuse?

Vă așteptăm cu drag!

Pentru înscrieri, trimiteți un email la contact@sebastianstanculescu.com.

Relatia de cuplu si dezvoltarea personala.

Relatia de cuplu si dezvoltarea personala.

Workshop relational pentru dezvoltare personală

sâmbătă, 4 august 2018, orele 10:00 – 17:00


    • Care este ritmul unei relații de cuplu?
    • Cum sunt definite rolurile partenerilor?
    • Care este bagajul emoțional adus de fiecare partener în relație?
    • Cum sunt echillibrate momentele tensionate?
    • Care este locul nevoilor fiecăruia într-un cuplu?
    • Unde creăm spațiu pentru idealurile comune?

Sunt multe întrebări care privesc viața în doi, astfel că vă invit la un atelier de sâmbătă în cadrul căruia să lucrăm activ asupra temei relațiilor, cu o abordare matură și responsabilă.

Vom lucra cu elemente de psihologie analitica, logoterapie, psihanaliza, psihologie a dezvoltarii constientei si art-terapie.

Evenimentul are loc sâmbătă, 4 august 2018, de la ora 10:00 la ora 17:00.

Înscrieri la contact@sebastianstanculescu.ro.

Școala de vară 2019: PUTERILE MELE

PUTERILE MELE

Școala de vară 

pentru dezvoltare personală

21-26 iulie 2019

 

Vă invit și în acest an la un seminar pentru dezvoltare personală unde vom lucra prin tehnici de dezvoltare a conștienței, arte combinate și introspecție pentru a descoperi și consolida puterile noastre interioare.

Structură

Programul presupune participarea la  5 zile de activități intensive, de la ora 10:00 până la ora 17:00. Toate evenimentele sunt destinate dezvoltării personale, astfel că experiențele mijlocite de toate atelierele sunt clădite una pe alta, pentru a oferi un sprijin real în dezvoltarea fiecărui participant la finalul celor 5 zile.

Program

09:00-10:00 – Mic dejun

10:00-11:15 – Atelier dezvoltare abilități sociale

11:30-13:00 – Curs dezvoltare personală I

13:00 – 14:00 – Masa de prânz

14:00-15:15 – Atelier artistic

15:30-17:00 – Curs dezvoltare personală II

19:00 – 19:30 – Cina

După ora 17:00, programul este liber initiațivelor și proiectelor individuale.

Deschiderea scolii de vară va avea loc duminica, 21 iulie 2019, la ora 20:00, cu prelegerea „Super-eul si super-puterile omului”, iar încheierea va fi vineri, 26 iulie 2019, la ora 12:00, cu prelegerea „Moralitatea și valorile individuale”.

Participare

La acest eveniment pot participa cei care doresc să lucreze la dezvoltarea lor personală pentru a deveni mai echilibrati și mai puternici. Pot lua parte la eveniment și persoane care nu au participat anterior la ateliere de dezvoltare personală, cu condiția să aibă peste 16 ani.

Școala de vară va dura 5 zileLocurile fiind limitate, ele se vor ocupa în ordinea înscrierilor, dupa ce organizatorii aprobă solicitările de participare.

Locație

Evenimentul va avea loc la Izvorul Mureșului. Detaliile de participare la școala de vară vor fi trimise pe email celor înscriși.

Înscrieri

Pentru a vă rezerva un loc sau pentru a solicita informații suplimentare vă rugăm trimiteți un email AICI. Datorită specificului activității, locurile sunt limitate și se vor ocupa în ordinea înscrierilor.

Organizator și coordonare activități

dr. Sebastian Francisc Stănculescu – trainer, coordonator cursuri dezvoltare personală, psiholog,  autor.

Drumeție în Munții Bucegi, 10-11 august 2019

Drumeție în Munții Bucegi, 10-11 august 2019

Ca în fiecare an, în luna august vă invit la o drumeție în Munții Bucegi unde vom explora o călătorie altfel prin istoria și mitologia muntelui.

Program: Sambătă, 10:00-17:00, duminică, 10:00-13:00.

Detaliile privind traseul stabilit vor fi comunicate prin e-mail celor înscriși.

Înscrieri la: contact@sebastianstanculescu.com.

Cazarea la pensiuni și hoteluri din zona se va realiza individual, ca anul trecut.